Dearest....

Dearest,
I feel certain, that I'm going mad again.
I think we can't go through another of these terrible times
and I shan't recover this time.
I begin to hear voices and can't concentrate.
So I'm doing what seems the best thing to do.
You have given me the greatest possible happiness.
You have been in every way all that anyone could be.
I know that I'm spoiling your life and without me you could work and you will.
I know.
You see I can't even write this properly.
What I want to say is that I owe all the happiness of my life to you.
You have been entirely patient with me and incredibly good.
Everything is gone for me, but the certainty of your goodness.
I can't go on spoiling your life any longer.
I don't think two people could have been happier than we have been.
Virginia.

Eh....asta este mesajul pe care Virginia Woolf l-a lasat sotului ei inainte de a se sinucide...Nu stiu de ce dar mi-aduc aminte de el in vremea sesiunilor si in timp ce stau cu cartile in mana si cu ochii pe pereti, il zic asa usor sa nu ma auda colegele de apartament si sa se gandeasca cu cine naiba impart ele chiria....mai am 2 capitole....rezist....

Nellie McKay

Imi place Nelly Mckay..o compar putin cu Ada Milea la nebunie si versuri absurde (iar la fata cu aia din Buffy spaima vampirilor). Am descoperit-o pe coloana sonora de la Grey's Anatomy si am dat searchuri pe Google dupa versurile din The Dog Song si din David. Am vazut ca si-a mai scos un album. Gotta get it!

@ za flee market

De cand cu sesiunea asta cine mai are timp de misunat ?!...Totusi, descopar lucruri interesante chiar la mine in Berceni...yep..Berceni. Ieri, am iesit de la metrou de la Eroii Revolutiei facandu-mi loc de gheisele care impart reviste cu ' ce mai e nou prin City Mall?'. Pe urmatoarea portiune de drum spre statia tramvaielor 7/23 am intalnit noua utilitate a proaspat-turnatelor trotoare ale lui Videanu : comertul ambulant. Ma rog, poate nu neaparat ambulant ca oamenii stau intinsi pe iarba etalandu-si produsele mirifice. Astfel am descoperit marfa dar si mijloacele de marketing.

• o tanti- prosoape de bucatarie si baie colorate 'numai bune de impartit de Sambata Mortilor'
• betisoare parfumate si lumanari cu arome de fructe de padure- un betisor parfumat arde in continuu pe ziarul femeii care le comercializeaza si esti invitat ' sa simti placerea orientala'
• un domn- doua perechi de pantofi (dama/barbat) + 1 buc mouse
• un domn- doi ananasi la 8 ron bucata
• un domn- broasca de usa, masina de tocat carne, garnituri, dopuri de cauciuc, strecuratoare, desfacator de dopuri si ceva cutii de pioneze
• un domn- carti vechi cu 1 ron bucata si anunta ca doreste sa cumpere altele
• o tanti - 3 bibelouri (2 ballerina style si un betiv) alaturi de 3 cesti de plastic fumuriu si o fructiera de plastic alb

Cam asta a fost oferta. Problema era ca se zvonise un oarecare control al politiei comunitare si asa am ajuns in tramvai cu o tanti care a reusit sa-si stranga lucrurile rapid. Logic, a urmat un circuit fata-spate al tramvaiului insotit de ' avem servetele umede si parfumate avem, avem sapun si piatra de baie avem'. Mai ceva ca la mare pe plaja...Oricum de observat folosirea verbului 'a avea' la inceputul si sfarsitul afirmatiei la persoana I, plural. Astept noutati in acest flee-market berceneistic.

Si totusi...

Big Mamou. Love going to that place... E asa... fara fite, fara comentarii rautacioase asupra tinutei cuiva..pur si simplu muzica jazz blues and more conform sloganului. Am inceput sa merg aici dinaintea examenului de admitere de anul trecut. Dintr-o coincidenta am citit in 24fun concert de blues-rock la Mamou cu Cyfer. Imi erau necunoscute atat numele baruletului cat si al cantaretului. Nu mai vreau sa-mi amintesc cat timp am pierdut cautand locul, asteptandu-ma ca un local cu un asemenea nume sa aiba si un sistem de recunoastere in spatiu mai bun.But...as they say...locurile bune sunt greu de gasit. Mi-aduc aminte ca am ramas foarte impresionata de Cyfer atunci, cu repertoriul sau din BBKing, Muddy Watters, ACDC, Clapton and co.

Wik&ul trecut am fost la Fernet Blues. Tipii din Brasov, fosta formatie a lu' Cyfer. Din punctul meu de vedere, e bine ca a plecat din trupa. Nu m-au impresionat. De cum am ajuns l-am intrebat pe tipul de la bar daca merita sa dau 8 ron pe bilet pentru spectacolul din seara aia si mi s-a zis k el si-ar lua o bere de banii aia :D. Totusi, am ramas la concert. Am cautat acum pe net ceva componenta sa pot sa dau si nume aici, dar vad ca detaliile sunt vechi. Singurul care a mai ramas in formatie a fost Cristian Oprea. In rest... Nimeni nu mai corespunde profilului de pe net.

Erau 2 chitaristi- unul gen wannabe pe care l-am mai vazut la open microphone nights iar celalalt arata ca unul din lautarii care se simte prost platit dar totusi se prezinta la nunta. Lautaru era imbracat intr-un tricou care ii acoperea cu greu burta si nu depunea un mare efort sa tina chitara intrucat aceasta statea confortabil pe depunerile-i generoase. Stilul lui de a canta era acela de a ciupi coardele alene si de a se invarti cu miscari rotative stanga-dreapta probabil in incercarea de a-si mentine echilibrul.

Mi-a placut in mod deosebit bateristul care s-a vazut ca a dat tot din el...transpirat lesinat pana la moarte ;)) . Tipul de la orga...god...scotea niste sunete biserico-bram stokeriene. Mai ales mi s-a parut ca a stricat-o rau pe incercarea de Mess around a lui Ray Charles ...nimic din soloul lui Ray nu s-a regasit in ceea ce a iesit din mainile lui.

Solistul...hmm arata putin a john lennon asa...cu acelasi stil de plete din 'imagine' si cu ochelari cu rame ovale pe nas. A fost destul de bun...desi initial ziceau ca vor canta blues genu...ta na na mi-am pus geaca pe scaun ta na na si acum ma duc in pat ta na na.. au dat-o destul de rapid (probabil vazand 'entuziasmul debordant' al publicului enervat ca si daca sta afara pe terasa tot trebuie sa plateasca bilet) pe chestii a la rock-blues. A fost destul de interesant cand au incercat un colaj ce a cuprins in versiune rock highway to hell-billie jean-ceva de la madonna dar nu mai stiu ce-cocaine.

Anyway...momentul care a salvat concertul a fost cand au invitat fostul membru sa se urce pe scena si sa presteze. Cyfer....uff...Cyfer...;)) a fost de ajuns sa cante 3 melodii sa fie tot baru exaziat. Dupa Got my mojo workin' si Hoochie Coochie Man, la cererea publicului, a cantat Mary had a little lamb. Logic nu versiunea kid song ci Stevie Ray Vaughn. Love that dude...

De retinut ca pe 1 iunie va fi concert Trenul de noapte- proiect realizat de Florin Giuglea(chitara) de care am mentionat la Blues pentru Tata si Marcian Petrescu(muzicuta), amandoi cantand in Blue Spirits cu Godoroja. Dupa cum spusesem in postul cu TNB ei 2 au facut un show care merita vazut si cred ca o sa fie interesanta initiativa lor de a forma un duo pe scena, poate ceva in genul Cyfer-Tzetze. Sper sa pot sa si ajung ca am examen in aceeasi zi...but hey...e la 10 pm so...hope i'll make it.

Voting day...

Moment mirific din viata mea...primul vot ever dat in primul an de facultate...Ce sa fac daca m-au dat ai mei mai repede la scoala si intotdeauna sunt mai mica decat oamenii din generatia mea. Oricum, astazi-zi mare pentru simtul civic. De cum m-am trezit de dimineata si am deschis televizorul, au dat peste mine spoturile explicative despre cum sa votezi asa cum vrei. Toate posturile aveau Special Report, relatare de la BEC, din fata partidelor etc etc. Base era urmarit cum voteaza alaturi de Bobitza...Saraca fiisa...cum sa te strige tactu de fata cu camerele si sa auda toata lumea ca iti zice Bobitza...uff...

Anyway...toata saptamana trecuta am primit massuri pe mess cu voteaza DA sau voteaza NU sau tot felul de injurii la anumiti oameni din clasa politica. La facultate, profesorul de la un seminar (nu spun cine, persoana importanta) ne-a incurajat sa mergem la vot, fiind asigurati ca NU ni se zice cu cine sa votam ;)

Fara buletin de Bucuresti si fara viza de flotant m-am dus si eu astazi impinsa fiind de un elan patriotic. Indreptandu-ma spre scoala unde voiam sa votez am vazut mergand agale un cuplu de batranei care urmau sa-si exercite dreptul. Ea- imbracata elegant intr-un deux-piece vintage cu manusi in maini si cu o umbrela care inca functiona (desi la o prima privire nu-i mai acordeai decat de-o ploaie usoara de vara). El- imbracat cu un costum bleumarin, cu vreo 3 decoratii in piept tinand-o ferm de brat si simtindu-se probabil ca in tinerete cand cu plimbarile pe Calea Victoriei. Pot sa zic ca mi-a placut felul lor de a aborda ziua asta ca pe un eveniment monden, unul dintre putinele la care inca mai iau parte.

Am ajuns la scoala... am urcat la etajul 1 sala 1102 si am intrebat ce trebuie sa fac daca nu sunt din localitate. A trebuit sa indur niste priviri oachese ale unui mos din comisie care a simtit nevoia unor comentarii perverse daca stau sa analizez varsta lui inaintata. Dupa completarea unei declaratii bla bla, mosuletul mi-a zis ca " de la mine trebuie s-o iei" stampila evident. Gross...

Anyway...am primit un buletin de vot atat de transparent ca se vedea prin el si am intrat in cabinutza mica . Eu, stampila si buletinul :D. Venindu-mi in cap replica "Eu cu cine votez?!" , mi-am exprimat optiunea si am aruncat fasiutza de copacel mort in urna. Dupa replici de la comisie de genu ...good, u made a difference bla bla ...am iesit din scoala si ma gandeam daca am pariat pe cine trebuia sau nu....Oricum...am primul patratel pe buletin pe care scrie Votat 2007...

Ms. Hippo in Aqua colors

Saptamana trecuta am ramas surprinsa sa descopar un mail in bulk de la 24fun care ma anunta ca am castigat o invitatie de o persoana la concertul Gloria Gaynor ce va avea loc pe 13 mai. Dupa ce am ras ca tuta cu pofta vreo 20 de minute in fata monitorului, (timp in care incercam sa-mi aduc aminte la ce intrebare raspunsesem de meritam o asemenea onoare :D ), am constientizat ca voi intra si eu pentru prima oara in Sala Palatului.

Buuun..timpul trecu si 13 mai se facu :D. Citesc pe invitatie ca trebuie sa ajung pana in ora 20.00 altfel nu mai puteam intra in sala. La ora 19,00, dupa ce am probat mai multe tinute retro ca sa fiu in atmosfera concertului, am iesit din casa. Alerg catre statia de autobuz, 381 nicaieri. Stau vreo 10 minute si apare un troleu in care m-am urcat cu gandul sa cobor la o gura de metrou. Ajung la metrou si logic ca acesta de abia plecase iar ceasul era si 25. Dupa vreo 8 minute de parcurs in sus si in jos peronul, apare voios si metroul care m-a adus la universitate. Stiam eu asa in mare unde e Sala Palatului dar m-am hotarat sa urmaresc niste persoane trecute de 60 de ani pe care le banuiam ca merg in aceeasi directie. Instinctul nu m-a inselat si iata-ma ajunsa la vestita sala. Fitze peste fitze, camere de la toate televiziunile de zici ca venise papa Benedict nu alta.

Intru, ma pozitionez in sectorul L, randul 9, locul 10 si astept sa vad cum se umple sala. Nexam!!! Ma uitam de sus si mi-aduceam aminte de profa de desen dintr-a 6a care ne zicea sa nu incarcam o parte a plansei ca o sa cada cand o agatam in cui. Aici toata lumea umpluse partea dreapta a salii si pe stanga cateva scaunele ocupate. Sus la mine eram singura pe rand, in fata mea 3 tipe( dintre care una semana cu o penala din Calarasi si de nu m-am holbat la ea toata seara...) cu 2 tipi plini de figuri cu totii, iar in dreapta lor 3 babe langa care se asezasera unii de la Kanal D.

Luminile se sting si apare Octavian Ursulescu care isi tine micul lui discurs introducand formatia din deschiderea lu' tanti Gloria. Era vorba de unii care cantau soft jazz condusi de un saxofonist de origine romana stabilit in Germania - Flavius nush cum a.k.a Sax Man. Anyway...tipii bunuti asa, mergeau. Aveau si 3 back up singers dintre care una, Ramona Nera, a si prestat o melodie mai vesela in speranta ca romanul va 'ridica manutele sus' . That's so cute ...but it's WROOONG!!! Lumea vroia vedeta disco pentru care platisera intre 70-200 ron. Li se termina la astia programul si Ursulescu o invita in scena pe Gloria, nu inainte de a-i mentiona intreaga cariera si de a stalci numele tuturor cantecelor ei de genu : Just no 'ozer' day, Reach out, i'll be 'zer' etc.

In aplauzele pline de speranta ale publicului intra pe scena gratioasa cantareata (necheala de altfel) imbracata intr-un costum turcoaz cu o vestuta plina de sclipici 70's style si isi incepe recitalul. Moaaaama ...sa mor daca am mai vazut vreodata un casalot esuat turcoaz care sa se agite in halul ala. Incepusem sa ma rog pentru melodii mai lente sa nu se mai cutremure cladirea. Mai rau, la faze in care-si incuraja publicul sa-i imite miscarile prin care se aplauda singura, mi-aduceam aminte de Billy Blanks in DVD-ul ala cu TAE BO in care zicea :' ca fluturasii fetelor, ca fluturasii'. Dupa vreo doua melodii mai saltarete incepuse sa gafaie si a dat-o pe dastea slow in care ni se predica cuvantul Domnului si prin care cica noi urma sa fim iluminati.

Dupa primele melodii mi-am dat seama de calitatea spectacolului si am inceput sa studiez reactiile oamenilor din sala. Jur ca-mi venea sa-i crap capul cameramanului de la Kanal D care statea cu lumina orbitoare in fata mea si incerca sa surprinda pe caseta entuziasmul celor doojde insi de la etajul unde ma aflam eu. Fufelor din fata mea atat le-a trebuit. Cum simteau lumina pe ele se ridicau de pe scaun urland si dansand lasciv (chiar daca mesajul cantecelor era Praise the Lord). Niste babe din spatele meu se agitau si ele miscand din umeri si din picioare. Dar asta nu a fost nimic pana cand o sexagenara de pe randul din fata a inceput sa simta fiorul melodiilor. Subit, si-a aruncat boleroul ce-i ascundea pieile lasate, si a inceput un fel de dans electro. Prin electro va rog sa intelegeti 220, continuand printr-o zbatere a mainilor pe un ritm inteles doar de ea. Cred ca era confuzata si nu stia dupa ce instrument sa se miste. Oricum a fost un melange de tobe, saxofon si clape banuiesc.

Spectacolul s-a incheiat logic pe un 'I will survive' singura melodie pe care chiar s-a dansat. Spectatorii au fost oarecum apatici in rest chemand-o la un bis lesinat si astfel chinul s-a incheiat.

Personal m-am simtit ca intr-un restaurant, hai sa zic de lux, unde una a venit si a cantat printre mese pe un fel de cafe concert. Acest spectacol merita vazut exact asa cum l-am vazut eu : PE GRATIS.

Ma plimbam pe Calea Victoriei admirand peretii cladirilor vechi de pe acolo si am gasit urmatoarea imagine care m-a facut sa ma holbez la graffittiul ala din toate pozitiile doar doar m-oi prinde si eu despre ce e vorba:




Am ajuns acasa uitand de incident si peste vreo saptamana am cautat accidental ceva pe net despre surrealism, doar ca sa ajung Wikipedia si sa descopar imaginea asta ca apartinand lui Rene Magritte. Explicatia era una logica de altfel: aceasta nu este o pipa, este imaginea unei pipe. Eram si eu fericita ca in sfarsit il intelesesem pe cel care desenase si ii explic cuiva pe net care mi-a distrus momentul spunandu-mi ca el stia...anyway...Continuand surfingul am gasit o imagine din Un chien andalou filmul facut de Bunuel si Dali care m-a facut sa caut filmul.

Dap...a fost ...hmm...cum sa zic...fara o continuitate si plin de simboluri care mai de care umpland ecranul timp de 15 minute. Ce mi-a placut oarecum, tinand cont si de anii in care s-a filmat, a fost imaginea de inceput cand un barbat isi ascute un brici pe care il duce in dreptul ochiului femeii asteia si ...se face trecerea la o luna prin fata careia trece un norisor subtire in aceeasi directie ca si a briciului...pe urma vedem un ochi taiat sub orbita. Cica barbierul ar fi fost jucat chiar de Bunuel. Acesta ar fi explicat la vremea lansarii filmului ca ochiul ar fi fost unul luat de la o vaca si pus in locul ochiului unei actrite, careia ii lipsea organul vizual. S-au facut ceva analize pe film si s-a ajuns la concluzia ca totusi este un ochi de vaca, intr-o orbita de vaca. Bine ca nu l-au lansat la Bollywood, ca se ducea tot simbolismul si suprarealismul lui Dali si a lui Bunuel pe apa Gangelui.

Este imposibil de vorbit despre o intriga...exista un cumul de imagini care incearca sa transmita tot felul de idei weird. Filmul incepe cu ...once upon a time si trece la '8 ani mai tarziu' . E o relatie ciudata intre o tipa si un tip. La un moment dat unul vine s-o omoare pe tipa in casa ei, avand furnici pe palma la propriu. Citeam acolo pe wiki ca asta vine de la expresia francezilor de 'a avea furnici in palma' - atunci cand vrei sa-l treci in nefiinta pe aproapele tau. Noah...si la un moment dat aia doi se uita pe fereastra si o vad pe una oarba aparent care statea pe strada si impungea cu bastonul o mana taiata, asta pana sa fie si ea calcata de o masina ulterior. Dupa aia vine faza interesanta cand un tip o alearga pe aia in casa, avand legate de spate tablitele cu cele 10 porunci si un pian cu 2 preoti vii( dintre care unu e Dali) si un magar lesinat on top of it all. Am citit niste interpretari care vorbesc despre scena asta ca despre o alegorie a omului ce are de tras ca sa ajunga in varf si este oprimat de societate si de reguli. Filmul de termina cu o aparenta reconciliere a cuplului, dar pe urma sunt aratati ingropati in nisip si ajungi iar sa te intrebi la ce te-ai uitat timp de 15 minute.

Erau tot felu de critici pe IMDB si pe Rotten Tomatoes care ziceau ca filmul are origini freudiene, anticlerice,antiburgheze... am gasit o declaratie apartinand chiar lui Bunuel si Dali care comentau ca atunci cand au scris scenariul au incercat ca "nici o idee care ar putea duce la o explicatie logica a filmului nu va fi lasata".

Deci..filmuletul e ciudat dar cred ca merita vazut de cei care sunt interesati de cinematografie in general pentru a analiza inceputurile unui alt gen de creatii si, de catre cei care n-au ce face 15 minute si vor sa ramana cu o spranceana ridicata la final. Daca nu ati inteles nimic din postul asta pana acum, incercati sa vedeti filmul.....

iluzii or not...

Stiu...toata lumea l-a vazut deja, dar eu am ramas foarte impresionata aseara cand m-am uitat la The Illusionist. Poate e deja plictisitor pentru unii sa vorbesc despre last year's movies but hey...oldies but goldies.

Filmul pare sa fie unul circular incepand cu arestarea lui Eisenheim, iluzionistul jucat de Edward Norton, din ordinul printului de Austria. Motivul ni se dezvaluie nu inainte ca Neil Burger (regizorul) sa implice the flashback technique si sa ne aduca la curent cu cele intamplate. Astfel, aflam despre Eduard Abramovich, fiul unui tamplar, care se intalneste in copilaria lui cu un magician nomad de la care afla secretele meseriei. Cum totul nu putea fi simplu in viata lui, asa apare FEMEIA care-i strica linistea- Ducesa Sophie (Jessica Biel). Incepe un love story infantil cu declaratii si schimburi de obiecte sentimentale gen lantisor cu poza lui. Din cauza diferentei de clasa, in mod logic, ei sunt despartiti chiar in momentul cand stateau in ascunzatoarea lor si ea il implora sa ii faca sa dispara subit cu ajutorul magiei. El pleaca prin orient si isi cultiva talentul si reapare ca un mare Houdini care uimeste pe toata lumea, culmea chiar in orasul unde era si Sophie pe cale sa se marite cu printul .

In ceea ce priveste numerele lui de magie, clar ca ramai tut la faza cu orange tree si la fluturasii aia ce tin de batistutza. Reactia tipica de How did he do it apare pe buzele tuturor, inclusiv ale printului jucat de Rufus Sewell park (cute name Rufus asta... :D ) . Apare gelozia intre cei doi barbati. Aceasta il face pe print sa apeleze la chief inspector Uhl (Paul Giamatti) cu doleanta sa-i faca felul cu toate metodele posibile si sa-l indeparteze pe Eisenheim de Sophie intrucat dorea o lovitura de stat prin care sa-l dea jos pe tasu' de la putere si avea nevoie de un mariaj cu Sophie in a-i stabiliza o legatura cu Ungaria. Iluzionistul isi cam bate joc de print la o serata organizata de el unde face un numar legat de Excalibur folosindu-se de sabia lui, lucru ce il scoate si mai tare din minti.

In tot acest timp suntem lasati sa credem ca printul e un animal, o bruta care isi bate prietenele si ca daca ar ajunge cu Sophie am incepe toti sa avem lacrimi mijind in coltul ochiului drept. Dramatismul atinge cote maxime cand imediat dupa ce ducesa il ameninta pe print ca nu se va marita cu el, ea e gasita lata in rau cu niste rubine pe ea. De aici in colo incepe filmul cu adevarat. Te implici asa tare in scenariu ca deja crezi ca suprarealismul lu' Bunuel e un nimic fata de ce vezi acolo.

Burger a fost super inteligent in crearea plotului si ne induce in eroare pana la ultima faza din film cand te uiti cu o fata de tamp la monitor si te simti pacalit dar si fericit. O alta faza, care m-a impresionat si m-a facut sa ma apropii mai tare de film, a fost coloana sonora facuta de Phillip Glass si care a coincis (cel putin la faza cu orange tree-ul) cu cea din The Hours (filmul meu preferat de altfel :D ).

Pe scurt, The Illusionist merita vazut pentru acele twist of plot care te fac sa te gandesti la ce e real si ce nu. One may dream...

Vacanta de 1 mai

dap...a fost si vacanta de 1 mai care s-a transformat intr-un wik& prelungit. 4 zile de libertate...Eu m-am hotarat sa nu raman in merishorul nostru si sa plec prin tara. Destinatia aleasa a fost Brasovul in care a avut loc festivalul medieval de pe Dealul Cetatii.

Dupa un drum usurel am ajuns la cetate unde te intampinau un cavaler si o domnita care te invitau in lumea lor. Programul zilei era anuntat si erai ghidat catre locul unde se desfasura actiunea. Mergand pe strazile cetatii puteai sa dai peste 2 cavaleri luptandu-se, pentru onoare si domnite, in sabii si lupta dreapta. Existau si sclavi schingiuiti si tarati pe drumurile pavate pentru a fi facuti de rusine in fata poporului.

In centrul cetatii erau menestreii care prestau muzica erei pe care cavalerii si domnitele pofteau vizitatorii din alte secole sa danseze.

Dupa ce programul de dans se termina, locuitorii medievali isi reluau functiile si posturile pe strazile cetatii acceptand sa faca poze cu lumea. Preotul comunitatii asigura fiecare vizitator ca va ajunge in rai, iar taverna medievala imbia cu mici si bere la terase de unde puteai urmari confruntarile stradale dar si peisajul frumos al padurii ce inconjoara cetatea.

In programul zilei au urmat un concurs de blesteme desfasurat la Turnul Vrajitoarei, ceremonial de investire cavalereasca si o intoarcere in arme la Arena Turnirului alaturi de traditii si obiceiuri cavaleresti din Tara Barsei. Festivalul medieval a durat 3 zile ca in povesti. La iesire, un cavaler sau o domnita iti ura drum bun ca oricarui aventurier ce se incumeta sa paraseasca zidurile cetatii. Si asa am incalecat pe-o sa...