Ms. Hippo in Aqua colors

Saptamana trecuta am ramas surprinsa sa descopar un mail in bulk de la 24fun care ma anunta ca am castigat o invitatie de o persoana la concertul Gloria Gaynor ce va avea loc pe 13 mai. Dupa ce am ras ca tuta cu pofta vreo 20 de minute in fata monitorului, (timp in care incercam sa-mi aduc aminte la ce intrebare raspunsesem de meritam o asemenea onoare :D ), am constientizat ca voi intra si eu pentru prima oara in Sala Palatului.

Buuun..timpul trecu si 13 mai se facu :D. Citesc pe invitatie ca trebuie sa ajung pana in ora 20.00 altfel nu mai puteam intra in sala. La ora 19,00, dupa ce am probat mai multe tinute retro ca sa fiu in atmosfera concertului, am iesit din casa. Alerg catre statia de autobuz, 381 nicaieri. Stau vreo 10 minute si apare un troleu in care m-am urcat cu gandul sa cobor la o gura de metrou. Ajung la metrou si logic ca acesta de abia plecase iar ceasul era si 25. Dupa vreo 8 minute de parcurs in sus si in jos peronul, apare voios si metroul care m-a adus la universitate. Stiam eu asa in mare unde e Sala Palatului dar m-am hotarat sa urmaresc niste persoane trecute de 60 de ani pe care le banuiam ca merg in aceeasi directie. Instinctul nu m-a inselat si iata-ma ajunsa la vestita sala. Fitze peste fitze, camere de la toate televiziunile de zici ca venise papa Benedict nu alta.

Intru, ma pozitionez in sectorul L, randul 9, locul 10 si astept sa vad cum se umple sala. Nexam!!! Ma uitam de sus si mi-aduceam aminte de profa de desen dintr-a 6a care ne zicea sa nu incarcam o parte a plansei ca o sa cada cand o agatam in cui. Aici toata lumea umpluse partea dreapta a salii si pe stanga cateva scaunele ocupate. Sus la mine eram singura pe rand, in fata mea 3 tipe( dintre care una semana cu o penala din Calarasi si de nu m-am holbat la ea toata seara...) cu 2 tipi plini de figuri cu totii, iar in dreapta lor 3 babe langa care se asezasera unii de la Kanal D.

Luminile se sting si apare Octavian Ursulescu care isi tine micul lui discurs introducand formatia din deschiderea lu' tanti Gloria. Era vorba de unii care cantau soft jazz condusi de un saxofonist de origine romana stabilit in Germania - Flavius nush cum a.k.a Sax Man. Anyway...tipii bunuti asa, mergeau. Aveau si 3 back up singers dintre care una, Ramona Nera, a si prestat o melodie mai vesela in speranta ca romanul va 'ridica manutele sus' . That's so cute ...but it's WROOONG!!! Lumea vroia vedeta disco pentru care platisera intre 70-200 ron. Li se termina la astia programul si Ursulescu o invita in scena pe Gloria, nu inainte de a-i mentiona intreaga cariera si de a stalci numele tuturor cantecelor ei de genu : Just no 'ozer' day, Reach out, i'll be 'zer' etc.

In aplauzele pline de speranta ale publicului intra pe scena gratioasa cantareata (necheala de altfel) imbracata intr-un costum turcoaz cu o vestuta plina de sclipici 70's style si isi incepe recitalul. Moaaaama ...sa mor daca am mai vazut vreodata un casalot esuat turcoaz care sa se agite in halul ala. Incepusem sa ma rog pentru melodii mai lente sa nu se mai cutremure cladirea. Mai rau, la faze in care-si incuraja publicul sa-i imite miscarile prin care se aplauda singura, mi-aduceam aminte de Billy Blanks in DVD-ul ala cu TAE BO in care zicea :' ca fluturasii fetelor, ca fluturasii'. Dupa vreo doua melodii mai saltarete incepuse sa gafaie si a dat-o pe dastea slow in care ni se predica cuvantul Domnului si prin care cica noi urma sa fim iluminati.

Dupa primele melodii mi-am dat seama de calitatea spectacolului si am inceput sa studiez reactiile oamenilor din sala. Jur ca-mi venea sa-i crap capul cameramanului de la Kanal D care statea cu lumina orbitoare in fata mea si incerca sa surprinda pe caseta entuziasmul celor doojde insi de la etajul unde ma aflam eu. Fufelor din fata mea atat le-a trebuit. Cum simteau lumina pe ele se ridicau de pe scaun urland si dansand lasciv (chiar daca mesajul cantecelor era Praise the Lord). Niste babe din spatele meu se agitau si ele miscand din umeri si din picioare. Dar asta nu a fost nimic pana cand o sexagenara de pe randul din fata a inceput sa simta fiorul melodiilor. Subit, si-a aruncat boleroul ce-i ascundea pieile lasate, si a inceput un fel de dans electro. Prin electro va rog sa intelegeti 220, continuand printr-o zbatere a mainilor pe un ritm inteles doar de ea. Cred ca era confuzata si nu stia dupa ce instrument sa se miste. Oricum a fost un melange de tobe, saxofon si clape banuiesc.

Spectacolul s-a incheiat logic pe un 'I will survive' singura melodie pe care chiar s-a dansat. Spectatorii au fost oarecum apatici in rest chemand-o la un bis lesinat si astfel chinul s-a incheiat.

Personal m-am simtit ca intr-un restaurant, hai sa zic de lux, unde una a venit si a cantat printre mese pe un fel de cafe concert. Acest spectacol merita vazut exact asa cum l-am vazut eu : PE GRATIS.