1 octombrie

Prima zi de facultate...ma trezesc mandra si fericita sa ma duc la munca sa anunt lumea ca vreau sa incep part-time de azi si se le tin discursul cu ' facultatea e mai importanta decat cariera momentan' yadda yadda yadda. Aflasem ca am ceva cursuri azi...nu ca m-as fi asteptat sa le si fac dar m-am dus la ase ca sa-mi vad colegii de care chiar mi se facuse dor. Stabilesc cu sefii ca pe la 12 sa plec si sa stau vreo 2 ore. Dar...primesc telefon pe la 11 jumate de la o tipa care imi da traduceri ca trebuie sa predau ceva pana la 3:20. Accept sa fac lucrarea caci deh..ma gandeam eu ca poate imi lipseste adrenalina de luni dimineata. Si iau faxul cu hotararea de divort, caci despre asta traduceam, si plec cu inima indoita deja spre ase. Pana sa vina autobuzul am incercat sa mai traduc ceva pe o agenda avuta la indemana si am inceput sa ma panichez la auzul termenilor juridici. Ajung la Universitate iau metroul catre facultate caci presupusesem ca fac mai putin decat daca o iau pe jos si normal ca intarzii la cursul pe care il aveam in cibernetica. Ies zbuciumata din metrou alergand ca o tuta si ma intalnesc cu o colega de grupa fooooaaarte calma care isi cauta haine si care ma anunta ca am venit degeaba ca nu se tin seminarii toata saptamana iar la curs nu s-a prezentat profesorul. Oh joy!...

De intors la munca nu m-am intors caci le zisesem ora 2 si nu voiam sa stie ca nu s-a tinut cursul :). Asa ca am alergat prin ASE sa gasesc bibilioteca. O data cu reconsolidarea asta a cladirilor m-am pierdut. Nu mai stiam cum sa ajung la pasarelele care fac trecerea dintr-un corp intr-altul...locurile pe unde o luam eu duceau la dead ends, in constructie sau mai stiu eu ce alte schele pe unde nu se putea trece. Finally, gasesc Sala Victor Slavescu. Scot cardul de biblioteca si incep sa urlu rapid la tipa de acolo intreband-o daca nu are cumva un dictionar juridic. Dupa sprancene ridicate si controlari ale contului meu imi zice ca trebuie sa ma duc sa verific in calculator daca exista cartea si pe ce raft e..lucru pe care il stiam si eu dar disperarea dead line-ului ma cuprindea din ce in ce si-mi uitam manierele ;))

Bun...raman in sala si traduc pe agenda in timp ce primeam telefoane de la tipa care-mi daduse faxul ca sa se asigure ca sunt in grafic si termin pana la 3:20 cand trebuia sa mearga la notar sa legalizeze the damn thing. S-a facut 2 fara 10. Traducerea era gata dar trebuia scrisa la calculator...si cum la calculatoarele din biblioteca nu poti accesa alte pagini de net decat cele legate de ase ideea de a scrie acolo si a-mi trimite pe mail flew out the window. Logic, asta a insemnat sa alerg iar catre munca -metrou, autobuz- si sa incep sa le redactez. Cand eram mai concentrata si mai aveam putin sa termin suna telefonul de la dispecerat. Lumea din birou era la masa si m-am dus sa raspund. Zic eu destul de in graba buna ziua yadda yadda si aud : ' ce voce frumoasa ai, este o placere sa te aud vorbind' si de aici o incercare de booty call care m-a scarbit total. Inchid telefonul incercand sa raman politicoasa. Suna iar...acu daca nu raspundeam si era chiar cineva care suna la firma?....si nah..raspund...' tot eu sunt' eram GOD DAMN IT! What did i do to deserve this?? Am inchis si suna iar...noroc ca revenise un coleg si l-am pus sa initieze el conversatii cu nebunii,dar la auzul vocii lui, the psycho a inchis si n-a mai sunat. Ma apuc iar sa tastez...suna mobilul, o amica cu chef de vorba...o expediez...suna interiorul meu...era unu din sefi cu vesnica intrebare: ce faci? ai treaba? vino pana sus sa-ti mai dau ceva de facut...

But in spite of it all la 3 fara 5 lucrarea era gata trimisa pe mail...and God do i love the thrill ;)))