Portretul lui Dorian Gray

Am terminat zilele trecute ' Portretul lui Dorian Gray'. Nu stiu ce am avut cu cartea asta...niciodata nu am reusit sa o citesc cap coada. De trei ori m-am apucat de ea, prin generala si liceu si de fiecare data cedam pe la pagina 50. N-a ajutat nici faptul ca am uitat-o intr-o vacanta la bunici pe rafturile bibliotecii lor...Acum o luna am recapatat-o si am zis ca este timpul sa-i acord atentia necesara. Recunosc ca am pornit de la ideea ca nu o sa-mi placa, dar trebuia macar sa o duc pana la final.

Nu pot sa zic ca m-a impresionat Wilde vreodata in mod deosebit. Mai citisem prin liceu o colectie a pieselor lui de teatru dintre care imi amintesc doar 'The Importance of Being Earnest' , 'Lady Windermere’s Fan' si 'Salome'. Oricum stiu ca nu mi-a placut...mi-a lasat o senzatie de sooo very predictable and mushy at the same time. Stiu ca a trebuit sa invat ceva din biografia lui pentru orele de literatura engleza si mai retin ca a avut un frate si o sora, dar sora a murit de mica, iar el a pastrat tot timpul o suvita din parul ei intr-un plic; cand a ajuns la scoala, era foarte bun la studierea clasicilor si castiga tot felul de concursuri inclusiv unul pentru cunostintele de limba greaca; s-a casatorit cu o tipa destul de bogata cu care a avut si copii, dar care a divortat de el in urma relatiilor sale homosexuale cu nush ce lord; a da..si a ajuns in inchisoare in urma acuzatiilor de 'gross indecency' de unde a scris De profundis ( stiu ca am citit-o, dar printr-a 9 si nu mai tin minte mare lucru) dedicata lordului...hmm si moare in urma unei infectii la ureche care s-a agravat si a dat in meningita(si asta am retinut pentru ca mi se parea ca suna frumos in engleza cuvantul meningitis).

Bun...dupa ce am depasit pragul psihologic al paginii 50, cartea a devenit mai interesanta. Recunosc ca daca la inceput credeam ca e previzibila de genul 'rich kid gone wild', partea cu dorinta si cu tabloul care se transforma si imbatranea in locul lui Dorian a fost draguta. Destul de boring momentele cand se vorbea despre eticheta si dragostea pentru arta (after all, wilde was into that art for art's sake movement') , iar dineurile pareau ca nu mai inceteaza. Cred ca eram in pasa in care imi doream un roman care sa puna accentul pe intriga si actiunea in sine, mai mult decat pe filozofiile estetice. Dar oricum...moving on...Mi s-a parut interesant momentul Sybil Vane si renuntarea ei la arta pentru persoana iubita care a dus-o in cele din urma la sinucidere..Dorian obsedat de perfectiune nu avea cum sa inteleaga costul de oportunitate ;)) Dezumanizarea sa, vizibila in tablou, il face sa ucida cu sange rece chiar pe pictor (Basil) si sa recurga la santajarea prietenul sau (cercetator) in a-l convinge sa faca sa dispara trupul neinsufletit. Mi-a mai placut partea cand se intalneste cu fratele lui Sybil (care nu il cunostea decat dupa porecla de Prince Charming), Dorian convingandu-l ca nu putea fi el acela care a cauzat sinuciderea lui Sybil, doar aratandu-i chipul si spunandu-i ca trebuia sa fi fost un copil pe vremea decesului surorii sale. Shrewd!!!... Eh si totusi cartea nu are happy end, desi atunci cand il vezi cum scapa de moarte deja te intrebi daca se ajunge la 'i am immortal-there can be only one'. Faza de final fightclubuista cu el care omoara tabloul dar de fapt se omoara pe sine a fost un fel de muhahaha al raului which will prevail ;))

Da...cartea a mers..ma bucur ca am reusit sa o termin intr-un final. Tot nu am devenit fana Oscar Fingal O’Flahertie Wills Wilde...Ma duc sa-mi fac bagajele ca plec la munte si cred ca imi iau Punct.Contrapunct de Huxley sa vad daca ma impresioneaza.

Summer resolutions

Gata! S-a afisat si ultimul examen...ma gandeam ce planuri am eu pentru vara asta:

- sa mai ajung pe acasa (in ciuda faptului ca stau la 1h 1/2 de casa, nu am mai fost de vreo 3 luni)
- sa-mi iau carnetul(am inceput scoala din septembrie anul trecut si tot n-am terminat-o)
- sa invat franceza serios sa-mi pot da DALF-ul la iarna ( este un capitol frustrant pentru mine pentru ca eu, care vorbesc foarte repede in general, nu am fluenta necesara de a face acelasi lucru si in franceza ..si din acest motiv trebuie sa iau masuri ;)) )
- sa termin cartile amanate pentru vara
- sa-mi vizitez fostul ansamblu de dansuri populare sa vad ce-au mai invatat nou ;)
- sa ajung la Botosani
- sa merg la nunta unei colege de grupa la Iasi
- sa ma angajez sau cel putin sa mai traduc chestii to earn a living (so...if you're interested :-j )

hmm...cam atat imi vine in minte acum...sunt curioasa cat o sa realizez din cele listate si ce o sa mai apara pe langa..

p.s. Postul trebuia sa contina si un clip (am primit mesajul cu posting failed de vreo 4 ori si am zis ca mai bine las linkul) care nu avea nici o legatura cu cele scrise dar anyway......iubesc tambalul..it's my soft spot...si desi incepe cam brusc imi place colaborarea tata-fiu din familia marelui Toni Iordache ;)

Ferestre

Cica in vacanta...n-am muncit atat de intens cred ca nici in sesiune...but...what a girl's gotta do to earn an honest living...traduc chestii pentru lume...e asa frumos sa vezi disperarea studentilor in ani terminali care iti explica gravitatea problemei lor si faptul ca au nevoie de lucrarea de dizertatie in 3 zile altfel secretara de la facultate nici nu se mai uita la ei...

Si totusi de cand am luat vacanta oficial, eu nu am mai iesit din casa(excluzand Noaptea Devoratorilor de Publicitate de vineri). Am ajuns ca in Ferestrele lui Leif Panduro sa cunosc toti vecinii din fata blocului meu care nu fac nimic toata ziua decat sa stea pe geam si sa se holbeze in apartamentele altor oameni. Astfel, in blocul de vis-a-vis,la etajul doi, se afla un om de vreo 60 de ani care este permanent pe geam fumand sau, in putinele momente cand isi paraseste postul, vine si sta de vorba cu vecinii de la mine de la bloc dand impresia unei stari de ebrietate destul de avansata. Cel mai enervant este momentul cand il intalnesti pe jos si se asteapta sa fie salutat, facand niste comentarii odioase in caz contrar, comentarii pe care le primesc de fiecare data pentru ca pur si simplu nu pot sa-i urez sa aiba o zi buna.:) O crede ca exista deja o legatura intre mine si el, la ideea ca de cand m-am mutat aici cunoaste tot ce gatesc sau modific prin bucatarie.

Moving on..la etajul 3 in acelasi bloc...eh..aici este mai grav...este vorba de o femeie supraponderala tot cam de 60 de ani care sta goala la fereastra...dap...u've read me right...goala...and i mean it...Cineva ar trebui sa-i spuna ca in ciuda faptului ca cei care merg pe jos nu o remarca, noi cei din blocul vecin avem ocazia de a o admira in toata 'splendoarea' ei, in fiecare zi. Si chiar in fiecare zi...devine stresant... din cand in cand isi mai aseaza o perdeluta in fata ei dar nu pentru a se acoperi ci cred ca din simplul motiv ca este jenata de pervaz si incearca sa indeparteze sursa de disconfort.

Vecinii din blocul meu se aduna la spart seminte si comentat lumea care trece pe langa ei. Oricum ei sunt inofensivi. Mai rau este cand se insereaza si ies baietzashii de cartier cu pretentii de tipi cool care isi dau mobilele la maxim sa rasune manelele, in timp ce ei au conversatii elevate despre ce combinatii vor sa faca pentru a scoate bani. Cei care au scutere se vantura cu ele falnici dand ture de bloc si scotand sunete asurzitoare...sort of mating ritual...

Toata agitatia se termina abia pe la ora 2AM cand intra si ei in casele lor. Si dupa aia...liniste...chiar liniste...dar doar pana pe la 6 cand totul o ia de la capat. Si totusi dupa 8 luni de stat in Berceni cred ca tot aici voi ramane si in urmatorul an...cine stie cine se mai muta?!

Muzeul Taranului Roman

Gata sesiunea...gata anul 1 ...nu se mai afiseaza o data ultimele examene sa stiu daca dau mariri sau plec in vacanta linistita.Oricum, in asteptarea notelor si a reorganizarii din ASE (daca mai raman la buget sau nu) pierd vremea pe caldura de afara plimbandu-ma.Ieri am mers cu colega Adinaaa la Muzeul Taranului Roman asta si datorita unei bune campanii de promovare, cu un site frumos lucrat si printuri bine executate, dar si din dorinta mea de a misuna printre costumele populare.

Tarandu-ne de la metrou catre muzeu, ajunsesem sa ne dorim doar sa fie racoare inauntru. Dar a fost mai mult de atat. De la intrare am observat afisul care anunta ca pe 21 iunie Fete de la Music se va desfasura si in cadrul muzeului la ora 19.00 fiind concert de muzica lautareasca in Studioul Horia Bernea ( Vasile Nasturica si taraful sau, Andrei Mihalache si taraful sau, si inca un taraf din Botosani al lui Doru Farcas).

Pretul biletului de intrare in muzeu este de 6 ron, dar daca esti student 2 ajung. Cladirea arata bine dupa reconditionarea sa si am vazut ca a fost declarat in mai 1996-1997 Muzeul European al Anului. Problema lui o reprezinta doamnele care te supravegheaza prin camere pline de sictir si pe care le deranjezi daca le pui vreo intrebare legata de exponate. Exista intr-adevar aproape in fiecare camera cateva cartonase ce cuprind numere de ordine si denumirea obiectului dar fara lamuriri suplimentare. Norocul nostru a fost ca fiecare denumire era trecuta in romana/engleza/franceza/germana si din traduceri intelegeai la ce se foloseste.

Camera icoanelor avea la intrare o masuta pe care se aflau vreo 7-8 dosarele cu explicatii apartinand etnologilor muzeului. Cel mai interesant din punctul meu de vedere a atacat subiectul icoanele si geometria. Aici am citit despre tipurile de perspective- liniara, inversa, ierarhica. Mai era un dosarel cu explicatii despre un iconostas expus acolo si in care se incerca o diferentiere a elementelor care il compun.

Eu asteptam camera de costume populare care se afla la etaj. Unele erau expuse pe umeras insirate unele in spatele celorlalte ca un fel de prezentare Pret-a-porter colectie de primavara-vara dar erau si cele de toamna-iarna prezente cu bundite si ilice frumos croite. Pe manechine erau costumele specifice fiecarei zone din tara si nu numai existand si costume de unguri, polonezi, turci, tatari, bulgari... Uitandu-ma pe spatele unei ii sa-i analizez modelul observ o molie pe care o indepartez cu biletul doar ca sa aud o tipa crizata ce-si pierdea vremea pe acolo : 'nu mai face asa cu biletul'. Pfoai...incearcam si eu sa fac o fapta buna sa protejez obiecte din cultura romaneasca si nimeni nu apreciaza...Oricum...a fost interesant si in camera unde pe usa scria :

Era o expozitie realizata in 2002 cu tot felul de exponate care aduceau aminte de sarbatorile din acel an. Mi-a placut o carticica de superstitii romanesti din care am retinut una legata de foc:

ca sa le mearga bine oilor, se omoara un jder, se arde in foc si oile trebuie sa treaca prin fum. Scrumul de jder se pune pe lespezile de sare sa fie lins de oi.

Suntem cam sadici asa daca stai sa analizezi superstitia...sunt curioasa daca cineva chiar mai presteaza ritualul asta ;))... Mi-a placut vizita la muzeu si am reusit sa stam 3 ore prin camere. M-am bucurat ca am vazut grupuri de vizitatori inclusiv copilasi de gradinita care se inchinau la toate incoanele pe care le vedeau. Cred ca e important sa-l vizitezi ca sa nu ajungem ca turistii sa cunoasca mai bine traditiile noastre....Eh...inchei postul cu poza lui Gheorghe Tatomir, emblema muzeului, ales pentru ca : 'el nu personifica nici taranul Român, nici pe cel Balcanic. Oameni de soiul sau pot fi gasiti în Franta, Italia, Portugalia, Germania, sau chiar în Scandinavia. El a fost ales tocmai pentru ca personifica vechiul European. Ne consideram norocosi ca avem astfel de "Vechi Europeni" care mai traiesc în satele românesti de astazi.'

Billie Holiday - Strange Fruit

Astazi am revazut 'La vita e bella' cu Roberto Benigni. M-a facut sa-mi amintesc iar de rasism si toate luptele care au fost duse in numele unei idei de 'rasa superioara'. Chiar daca filmul este clar usor romantat, nu poti sa ramai indiferent la pasiunea cu care un om reuseste sa faca dintr-un lagar de concentrare un teren de joaca pentru copilul sau.
Dar m-a facut sa-mi aduc aminte si de altceva, si anume pasiunea mea pentru Billie Holiday. Nebunia pentru ea a inceput acum vreo 4,5 ani, cand la una din editiile ZERO prezentate de George Vintila soundtrack-ul era Strange Fruit, iar George impartasea faptul ca era convins ca Billie era numele unui tip. De atunci am devenit intr-un fel obsedata de muzica ei si cu atat mai mult de aceasta melodie care a ramas una din preferatele mele. Daca atunci nu realizam versurile si ascultam doar melodia, acum acestea au un impact puternic asupra mea. Ceea ce imi place si mai mult este ca prin felul de interpretare te face sa simti suferinta semenilor ei, suferinta prin care a trecut si ea in destinul ei tumultos si controversat si sa intelegi mai bine ce a insemnat segregarea. Acelasi sentiment il am si la Nina Simone, dar totusi doamna cu gardeniile primeaza in viziunea mea. Inchei postul asta la 3:08AM cu versurile ei...

Southern trees bear strange fruit,
Blood on the leaves and blood at the root,
Black bodies swinging in the southern breeze,
Strange fruit hanging from the poplar trees.

Pastoral scene of the gallant south,
The bulging eyes and the twisted mouth,
Scent of magnolias, sweet and fresh,
Then the sudden smell of burning flesh.

Here is fruit for the crows to pluck,
For the rain to gather, for the wind to suck,
For the sun to rot, for the trees to drop,
Here is a strange and bitter crop.

Leela James - 'Music'

In ciuda unei staturi minione, Leela James are o voce puternica si impunatoare care aduce a Aretha Franklin, aceasta fiind si mentorul ei.In albumul ei de debut "A change is gonna come" se evidentiaza dependenta stilului ei neo-soul de classic-soul.Leela este o combinatie de Aretha, Mahalia Jackson, Gladys Night care readuce in prim-plan muzica cu versuri frumoase ce te face doar sa relax and chill...enjoy! ;))

Bookfest

Astazi dupa un examen foarte 'interesant' la economie europeana in cadrul careia am aberat despre Politica Agricola Comuna mai mult decat si-ar fi inchipuit insusi Sicco Mansholt ca e posibil, am iesit de pe bancile facultatii pentru a fi asaltata de tineri care imparteau pliante. Tocmai cand credeam ca nu se mai intampla nimic in merishorul nostru din cauza venirii caldurii, primesc 2 fituici ce anuntau evenimente total diferite: 1. Bookfest la Romexpo si 2. Vino pe 8 iunie in Suburbia la Junky, Dagga, Brugner, Grasu XLL, Bitza, K'n'Confusion.

Bun....nu ca as stii eu unde este Suburbia, dar oricum nu ma pasioneaza genul respectiv de muzica. In schimb.. cartile...hmm...devenea interesant. Ajunsa in Bucuresti, eu am hotarat ca din banii alocati de parinti sa-mi cumpar cel putin o carte pe luna, ca la finalul facultatii sa am propria mea biblioteca cu carti dragi mie si pe care sa stiu ca le-am citit pe toate. Am decis cu niste prietene sa mergem la Romexpo (unde de asemenea nu stiam sa ajungem by car ...but hey..unde ar mai fi distractia sa descoperi ca in mijlocul unui traffic jam ucigator noi trebuia sa fi facut la stanga pe linia lu' 41). Dupa gasirea rondului care ducea la parcarea Romexpo, am intrat si noi pentru prima oara in maretul pavilion. Tinerii pe role care imparteau pliante ( cu 'de ce crezi ca in Romania nu a luat nimeni un premiu Nobel pentru literatura?' si care te puneau sa alegi din 5 nume de scriitori pe cel care ar merita o asemenea distinctie) mai mai sa intre in tine cu un sictir datorat probabil orei inaintate. Imi imaginez ca faceau asta de dimineata si ceasul era deja 18:30. Ce-i drept sigur e solicitant sa strabati distanta parcare-intrare in pavilion impartind chestii pe care toata lumea le arunca la cel mai apropiat cos de gunoi sau cel mai probabil pe jos.

Ajungem intr-un final glorios la intrare unde in loc de carti descopar gablonturi cu margele, cercei, bratari si altele din aceeasi categorie. Avansand am zis s-o luam in sensul invers al acelor de ceasornic si sa vedem ce ofera editurile anul asta. Sincera sa fiu...atunci cand am ajuns la parter deja ma plictisisem. Mi-era cald si apa nicaieri, in afara fantanii arteziene nenorocite care curgea fara pic de mila in fata gatului meu insetat.

M-au dezamagit cei de la Polirom care mi-au zis ca stocul de Orele-Michael Cunningham este epuizat. Chiar voiam sa cumpar cartea asta pentru ca mi s-a parut extraordinar structurata si am citit-o pe nerasuflate de mai multe ori de la biblioteca judeteana din Calarasi. De fiecare data cand citeam imi doream sa nu se arunce Richard de la etaj si totusi... Iar acum intrasem la standul lor hotarata s-o achizitionez doar ca sa mi se spuna ca nu mai exista pe stoc. In schimb am gasit varianta ei in engleza la un alt stand, dar 37 ron, in conditiile in care mai vreau si sa supravietuiesc saptamana viitoare cu ceva banuti, m-au facut sa ma gandesc sa-mi fac o fisa de biblioteca si aici.

Mare tam-tam legat de cartea Shrek al 3lea cu balonase, cadouri, prostioare date copilasilor pictati pe fata. Boring... Am inteles ca maine (de fapt azi given the late hour) isi lanseaza cartea vietii lui- Eugen Istodor la ora 17.00, iar pe 9 iunie Florian Pittis si Marius Batu prezinta cartea lui Bob Dylan si cea a lui Tony Bramwell sustinand si un concert. Apropo de noi lansari de carte...poate stateati cu sufletul la gura ce mai face Supernanny (Irina Petrea cik)...ei bine da...isi scoate carte 'Cum e bine sa-ti cresti copilul' cu lansarea sambata 9 iunie ora 16 la editura Trei avand ca invitati pe Mihaela Radulescu, Virgil Iantu si Vasile Dem. Zamfirescu. Sunt curioasa despre ce vor discuta cu totii: noi tehnici de schimbare a scutecelor, cum sa controlezi factura de telefon a copilului tau, esti femeie de afaceri-lasa-l la Macdonalds and your worries are as good as gone, 10 trucuri ca sa fi mai destept decat un copil de clasa a5a.

Eh...nu pot sa zic ca m-a impresionat targul de carte de anul asta...Trebuie totusi sa remarc prezenta unui numar impresionant de edituri, carti la kilogram de anticariat, multe carti in limbi straine-which is a plus- si multe pe partea economica, in schimb foarte putine pe partea tehnica-maxim 2 standuri. Hey...at least i got to see the pavilion for the first time :)) si sa descopar ca in acelasi timp are loc undeva in afara- expopetrogas -Expozitie internationala de utilaje, echipamente si tehnologii pentru extractia si prelucrarea titeiului si gazelor naturale - editia VII-a...Fascinating...isn't it??!!