Cica in vacanta...n-am muncit atat de intens cred ca nici in sesiune...but...what a girl's gotta do to earn an honest living...traduc chestii pentru lume...e asa frumos sa vezi disperarea studentilor in ani terminali care iti explica gravitatea problemei lor si faptul ca au nevoie de lucrarea de dizertatie in 3 zile altfel secretara de la facultate nici nu se mai uita la ei...
Si totusi de cand am luat vacanta oficial, eu nu am mai iesit din casa(excluzand Noaptea Devoratorilor de Publicitate de vineri). Am ajuns ca in Ferestrele lui Leif Panduro sa cunosc toti vecinii din fata blocului meu care nu fac nimic toata ziua decat sa stea pe geam si sa se holbeze in apartamentele altor oameni. Astfel, in blocul de vis-a-vis,la etajul doi, se afla un om de vreo 60 de ani care este permanent pe geam fumand sau, in putinele momente cand isi paraseste postul, vine si sta de vorba cu vecinii de la mine de la bloc dand impresia unei stari de ebrietate destul de avansata. Cel mai enervant este momentul cand il intalnesti pe jos si se asteapta sa fie salutat, facand niste comentarii odioase in caz contrar, comentarii pe care le primesc de fiecare data pentru ca pur si simplu nu pot sa-i urez sa aiba o zi buna.:) O crede ca exista deja o legatura intre mine si el, la ideea ca de cand m-am mutat aici cunoaste tot ce gatesc sau modific prin bucatarie.
Moving on..la etajul 3 in acelasi bloc...eh..aici este mai grav...este vorba de o femeie supraponderala tot cam de 60 de ani care sta goala la fereastra...dap...u've read me right...goala...and i mean it...Cineva ar trebui sa-i spuna ca in ciuda faptului ca cei care merg pe jos nu o remarca, noi cei din blocul vecin avem ocazia de a o admira in toata 'splendoarea' ei, in fiecare zi. Si chiar in fiecare zi...devine stresant... din cand in cand isi mai aseaza o perdeluta in fata ei dar nu pentru a se acoperi ci cred ca din simplul motiv ca este jenata de pervaz si incearca sa indeparteze sursa de disconfort.
Vecinii din blocul meu se aduna la spart seminte si comentat lumea care trece pe langa ei. Oricum ei sunt inofensivi. Mai rau este cand se insereaza si ies baietzashii de cartier cu pretentii de tipi cool care isi dau mobilele la maxim sa rasune manelele, in timp ce ei au conversatii elevate despre ce combinatii vor sa faca pentru a scoate bani. Cei care au scutere se vantura cu ele falnici dand ture de bloc si scotand sunete asurzitoare...sort of mating ritual...
Toata agitatia se termina abia pe la ora 2AM cand intra si ei in casele lor. Si dupa aia...liniste...chiar liniste...dar doar pana pe la 6 cand totul o ia de la capat. Si totusi dupa 8 luni de stat in Berceni cred ca tot aici voi ramane si in urmatorul an...cine stie cine se mai muta?!
5 comments:
Mi-am petrecut adolescenta la bloc. Si-n primul an de facultate am stat tot la bloc. Pentru mine, statul la bloc a-nsemnat sa nu fiu liber, fiindca lucrurile care depindeau de mine erau interesante si pentru vecini. Cine sunt? Ce fac? La ce ora ies din casa? La ce ora ma-ntorc? Cine ma viziteaza? Si alte asemenea dileme cotidiene erau tradate prompt de vecini. In sinea si pe chipul lor.
Am ajuns sa-mi cunosc vecinii datorita intereselui lor aratat pentru viata mea. Cand mi se dadea buna ziua, citeam in ochii lor o curiozitate de nestapanit, care ma facea sa zambesc. Si zambeam intotdeauna ca sa evit discutii superflue, la umbra scarilor.
Prin urmare, zambeste! :)
Ceea ce ii face pe vecinii mei si mai curiosi este faptul ca nu sunt din Bucuresti si ei stiu asta. Desi stau aici de cand am inceput facultatea, se pare ca intru in continuare la capitolul 'curiozitati de cartier'.
Intru-un fel e amuzant si intr-adevar ma face sa zambesc, dar am avut si aventuri de genu' pietre aruncate in geam de catre baietzashii mentionati, care nu au reusit sa ma impresioneze in mod placut, facandu-ma chiar sa imi doresc sa ma mut.;))
Oricum, traitul asta la comun merge o perioada, asta pana se realizeaza visul american cu 'houses with white picket fences';))
Eram in studio-ul unei colege, aici, in Franta si niste "baietzashi" precum cei manetionati de tine pe blog au aruncat cu o piatra-n geam. Aveam amandoi pe chip o expresie neasteptata: "O! putain..."
Iata, cum nesimtirea nu se-ntalneste numai in cartierele romanesti. Ea, nesimtirea, nu e romaneasca, ci universala - par excellence! Ceea ce (ne) pune o sumedenie de probleme...
...Cand am plecat, anul trecut, din Romania, ultima carte pe care am citit-o a fost "Ghidul nesimtului". Cartea lui Paraschiveschu era, pentru mine, un "la revedere" (adio, era sa scriu) potrivit: amestec de umor si tristete(amaraciune, am tastat prima data).
(Intrebarea pe care mi-o pun acum e ce carte voi citit cand ma voi intoarce acasa.)
In primul rand, mi-a placut postul asta fiindca a fost mai subiectiv si e un review de ala rece cum iti place tie sa postezi si tot timpul vreau sa aud varianta live pentru ca e mult mai interesanta. :))
Apoi... Evident. The smoker and the fat lady... which makes me think that the show ain't over till the fat lady sings. :)))))
Cartierul meu de aici e chiar super ok (Militari pentru public), chiar imi place foarte mult, sunt babe, nu zic, dar chiar simpatice si nu le pasa ce fac. Vecinii de deasupra cred ca au o viata sexuala intensa dupa scartaiturile patului noaptea sau or fi doar paturile vechi si ei se foiesc mult in somn. I'm not here to judge people:))) In schimb, imi pare rau ca stau deasupra unui cuplu cu copil mic si mi se pare cateodata ca aud batai in teava sau ceva daca e muzica tare :))) Insa o singura data mi-au spus si chiar foarte frumos, trebuie sa adaug, sa dau muzica mai incet seara. Totusi, framiu e favoritul "fetelor" mai batrane de pe scara :))) Le mai instaleaza windowsul, chestii.
Insa, asta nu e nimic. Cartierul meu de acasa e mult mai palpitant. :D Adica, stateam la un bloc in centrul vechi al orasului. Nu e un cartier in sine. La subsolul blocului e clubul cel mai frecventat din oras si nu aveam niciodata mult de mers, iar in spate sunt case de tigani. Din cele 16 familii din bloc, cred ca 3 au cate un alienat mental. Mai am si fanatica religioasa care considera ca jocurile de noroc vor aduce sfarsitul lumii, betivanul, vecinii care ma urasc ca in urma bairamurilor mele cainele lor a ajuns in coma alcoolica iar la altul au chemat politia fiindca niste destepti de la mine coborasera la ei pe terasa. La mine in bloc o prietena care venea sa ma vada a luat bataie, dar nu e nimic, tipul e la inchisoare acum din cate am auzit. :) In rest, am copilarit cu puradeii.
Yeah, the city life...
@ tudor-calin ratiu:
e bine ca nu ai scris 'adio' si ca te intrebi ce carte sa citesti la revenirea in tara;))...asta inseamna ca inca mai ai ganduri sa ajungi in Romania ;))..nu cred ca s-a schimbat mare lucru din ce citeai in cartea lui R. Paraschivescu, dar oricum mie mi se pare Romania mereu surprizatoare si nu stiu daca as putea sa o parasesc vreodata de tot...time will tell ;))
@adinaaa:
Si eu la Calarasi aveam specimene ciudate in bloc printre care o prostituata (desi stau in centru tin sa mentionez ;)) ), un fost boxeur care a luat-o pe calea credintei, fiica lui insurata cu un betiv care o bate in fiecare zi si cand se cearta el se muta la mama lui care sta la un etaj mai jos...iti zic..e ciudat cum intr-un bloc de 4 etaje se intampla atatea chestii si se intretaie atatea destine...auzi prin pereti tot felul de conversatii dar odata ce te intalnesti pe scara doar dai din cap zambitor si si te prefaci ca nu stii nimic...cat despre puradei adina...i'm speechless :)))))
Post a Comment