Sweet revenge

A fost odata ca in povesti o zgripturoaica pe nume ....Nasomi (mersi Adinaaa pentru nume, no one will ever know :)) ) si se facea ca pe la 3 ani in etate de caine sa gandeasca sa se alature unei comunitati lucratoare de umanoizi.

In prima ei zi de munca totul parea bine...camuflarea era perfecta...chip de ingeras, o incercare de socializare relativ reusita. Dar cum fortele raului nu castiga niciodata, curand a lasat sa se vada adevarata ei fata. Primele semne de intrebare au aparut cand si-a mintit colegii referitor la varsta avuta. Dar s-a trecut peste asta si s-a ajuns la sedinta cu umanoidul cap de trib si cel de ginta la care zgripti parea foarte agitata. Se uita la ceasul legat de falsa-i epiderma, fatzaindu-se. Umanoidul cap de trib o intreaba zeflemitor: 'te grabesti undeva de urmaresti ceasul?' iar raspunsul rapid si seren a fost : ' ce ceas sa urmaresc....poate cel biologic'. Buun....sa zicem ca dupa rasete pe sub mustati a trecut si faza asta. Totul in schimb a inceput sa miroasa a putred in momentele in care zgripti o lua razna prin sezatoarele umanoizilor cantand, sarind sotronul, leganandu-se fata-spate in timp ce sedea, asta fara ca macar seful de ginta sa stie.

Din pacate pentru cei care trebuiau sa interactioneze cu un asemenea caracter, situatia nu era roz de loc. Starile de enervare se transformau curand in furie si intentii omorate in fasa de a porni un atac violent asupra ei. Evolutia umanoizilor impiedica fapta directa dar nu si gandurile de bine adresate persoanei care le dadea sfaturi de a-si imbunatati viata sexuala pentru a le trece durerile de gat. Totusi, nu trecu mult pana cand se descoperi (cu cap de trib cu tot) ca Nasomi oferea informatii altor triburi. Tan ta na!!! Din acest moment s-a inceput o actiune de evitare si inducere in eroare a ei. Still...contactul era inevitabil si tribul trebuia sa-si continue activitatile cu ea in interior, o eliminare a ei fiind imposibila intrucat era adusa de unii umanoizi de care tribul depindea pentru supravietuire. Sarcinile ei cuprindeau o cunoastere a arealului in care locuiau cu detalii asupra mediului, locuintelor, partilor administrative si tot ce mai e de stiut intr-o forma de asezamant. Fiind nedumerita ce trebuie sa faca (dupa ce in prealabil capul de trib statuse 1 ora sa ii explice de-a fir a par), se hotaraste, fara a intreba pe nimeni, sa vorbeasca cu seful de ginta. Dupa 20 de minute de conversatii, acesta, rosu la fata si cu o vena umflata, isi cheama ajutoarele in incercarea de a o face sa priceapa. Cu ultimele puteri, tot el incearca sa o puna intr-o situatie personala cat sa ii fie mai usor, zicand: tu ce-ai face daca ai pleca din zona asta si ai da peste alta necunoscuta...ce ai vrea sa stii mai intai sa zicem la sfatul poporului din respectiva regiune? Raspuns: Unde sunt WC-urile.

Incet, incet lumea s-a prins de starea mintala a zgripturoaicei care reusea, voit sau nevoit, prin toate metodele posibile sa-i aduca in stadiul de a rosti injurii si a fuma excesiv. Clipele de groaza au continuat atunci cand zgripti s-a gandit sa socializeze in afara orelor de lucru cu colegii ei. Aceasta a dus la urmariri, porumbei mesageri cu doleante de genul : hai la o apa plata, ma gandesc la tine si nu ma pot abtine sa simt ceea ce simt pentru tine (spusa catre o umanoida)...plus contacte fizice genul atingeri ale partilor dorsale, din nou, ale unor umanoide.

Momentul criminal a fost la o intrunire generala in care seful de trib analiza aporturile fiecaruia in decursul ultimei luni. In raportul de activitate individual, atentia tuturor a fost atrasa de remarcile zgripturoaicei care spunea ca a incercat sa faca o prezentare a tribului, in timpul orelor de lucru,unor prieteni sa se alature lor. Ceea ce a provocat apoplexia sefului de trib, a fost continuarea ei in care zicea ca nu a avut sorti de izbanda intrucat acestia au anuntat-o ca tribul din care face parte, desfasoara o activitate ilegala si ca ar trebui cu totii sa fie ghilotinati in cel mai bun caz, fara drept de apel.

Din pacate, povestile cu zgripturoaica se opresc aici, caci din fericire pentru autor, acesta, de azi intr-o saptamana scapa de tribul acela si migreaza spre altele mai linistite. Dar...ceea ce e amuzant este ca Nasomi duce o viata linistita si calma in fericirea lumii ei, fara griji de eliminare din trib si chiar cu senzatia ca devine pe zi ce trece umanoida si acceptata de toti locuitorii sai. Funny....isn't it?