Fecioreasca fetelor de la Crihalma

Vacanta de Paste! Oh gooody!!!! Unul din avantajele de a fi studenta la ASE este ca spre deosebire de alte facultati care stau doar a doua zi Paste acasa, noi avem o saptamana!! A whole week! Normal ca am venit acasa in urbea impresionanta a Calarasiului unde imi doream sa pot sa imi gasesc lucruri de facut pentru a evita plictisul. Am avut noroc pentru ca venirea mea a coincis cu aparitia instructorului de dans popular de la Bucuresti - Domnul Marin Barbu- la fostul meu ansamblu. Am ajuns in ultima zi de instructie ca sa prind si eu ceva din dansurile ardelenesti predate: Fecioreasca fetelelor de la Crihalma, Hategana,Jiana si o invartita.

Este uimitor cat de mult poate sa faca dansul pentru moral si fizic totodata. Pasii de dans romanesti sunt extrem de solicitanti dar si superbi odata ce iti ies. Cu atat mai intens este sentimentul de a dansa intr-un ansamblu de tineri de liceu care iubesc ceea ce fac si vin de placere la repetitii. Ideea ca vei ajunge la festivaluri in afara si vei arata si altora munca ta cu zambetul pe buze si cu tinuta impecabila te face sa transpiri si sa dai tot ce poti la repetitii.

Inevitabil, traind in aceeasi comunitate si stand ore intregi impreuna cu colegii se nasc mari iubiri dar si certuri urate cu teme diverse de genu: de ce intra ea in spectacol si nu eu, el habar n-are sa danseze si sta in prima linie etc. Dar toate se duc atunci cand ai spectacol si vrei ca totul sa dea cat mai bine pentru cei din public. Atunci roata de la moldova iese bine si toata lumea trage ca sa ajungem la timp la locurile noastre;se spun glume discret pe scena cat sa auzim doar noi si se face atmosfera din ce in ce mai frumoasa in asa fel incat sa te bucuri de moment si sa fii fericit cand auzi aplauzele de final.

Imi pare rau ca nu mai pot ajunge saptamanal acasa si sa vin la Ansamblul Baraganul. Cel mai greu lucru pentru mine a fost cand a trebuit sa-mi predau costumul si pantofii, dar din an in Paste mai prind o repetitie si ma urc pe scena sa cant si eu 'foaie verde solz de peste/asta-i jocul trei pazeste/ si se joaca usurel/ fete si baieti la fel'.

Freakonomics

Pe langa cardul de RATB si cartela de metrou, portofelul meu s-a mai ingrasat putin cu un card de la biblioteca ASE-ului. Inarmata cu el am intrat in Victor Slavescu cautand ceva despre istoria economiei mondiale. Logic ca m-am intors acasa cu altceva decat ceea ce voiam sa iau initial. Printre rafturile aranjate intru-un mod tipic aseist, am descoperit cartea Freakonomics scrisa de Levitt care imi fusese recomandata de o prietena acum cateva luni. Am cules-o, m-am dus la bibliotecara care mi-a trecut-o in cont si, cu promisiunea ca o voi aduce in 3 zile (fortata de o suspendare ulterioara a permisului pe 60 de zile in caz contrar) am plecat acasa.

In ciuda unor titluri care duc cu gandul ca s-a dorit a fi un bestseller, cartea este cu adevarat savuroasa precum portomarul de pe coperta. E de ajuns sa citesti numele capitolelor pentru a descoperi ca Levitt nu e un economist care sa foloseasca termeni complicati pentru a deveni celebru. Exemple:

1. Ce au in comun profesorii si luptatorii de sumo?


2. De ce se aseamana Ku Klux Klanul cu un grup de agenti imobiliari?


3. De ce mai locuiesc traficantii de droguri cu mamele lor?


4. Unde au disparut toti infractorii?


5. Cum arata parintele perfect?

In capitolul in care se doreste a se gasi un portret al parintelui perfect si de a determina cum mediul familial influenteaza evolutia ulterioara a copilului in societate, Levitt ne prezinta cazul a 2 copii, unul alb si unul negru. Prin astfel de exemple simple Levitt reuseste sa aduca in discutie probleme grave ale economiei. Baiatul alb e crescut intr-o suburbie a orasului Chicago de catre parinti care citesc si se implica in educatie. Tatal sau care are o slujba decenta intr-o uzina il aduce deseori pe copil in excursii la munte. Mama sa e casnica si va relua ulterior educatia superioara dobandind in cele din urma diploma de absolvire. Baiatul e fericit are rezultate bune iar profesorii cred ca va ajunge in adevarat geniu matematic. Parintii il incurajeaza si sunt foarte mandri atunci cand ia premiu.

Baiatul negru este nascut in Daytona Beach, Florida, iar mama sa l-a abandonat la varsta de 2 ani. Tatal sau are o slujba buna in vanzari, dar este alcoolic. Deoseori il bate pe baiat cu furtunul de la masina de spalat. Intr-o noapte cand baiatul avea 11 ani, el decora bradul de Craciun - primul pe care il avea vreodata - cand tatal incepe sa-si bata iubita in bucatarie. El o loveste atat de tare incat cativa dinti ii sar din gura si aterizeaza chiar langa bradul copilului, dar baiatul se teme sa intervina. La scoala nu invata nimic si nu dureaza mult pana cand ajunge sa vanda droguri, sa talhareasca si sa poarte arma.El are grija sa doarma cand tatal sau vine acasa de la carciumi si sa fie plecat inainte ca acesta sa se trezeasca. Tatal sau ajunge in cele din urma in inchisoare, condamnat de viol. La varsta de 12 ani baiatul ajunge in situatia de a se descurca singur.

Pornind de la aceste 2 modele, Levitt vorbeste despre sistemul de invatamant din America, despre cum interzicerea avorturilor ar creste criminalitatea si chiar despre situatia din Romania condusa de Ceausescu si family values impuse de acesta.

In carte se face chiar o analiza a felului in care numele copiilor sunt alese in functie de gradul de educatie al parintilor si cum acestea pot influenta ulterior destinul. Astfel aflam numeroasele ortografii ale numelui Jasmine in ordinea crescatoare a educatiei mamei (numerele reprezinta gradul de alfabetizare):

1. Jazmine 11,94


2. Jazmyne 12,08


3. Jazzmin 12, 14


4. Jazzmine 12, 16


5. Jasmyne 12,18


6. Jasmina 12,50


7. Jazmyn 12,77


8. Jasmine 12,88


9. Jasmin 13,12


10. Jasmyn 13,23

Un alt capitol interesant este acela legat de Ku Klux Klan a carui concluzie este ca membrii erau doar niste copii mari cu parole si costume ridicole care au reusit sa instaureze frica in negrii si sustinatorii lor printr-un numar restrans de linsaje. Se da o statistica in urma careia se concluzioneaza ca numarul uciderilor negrilor de catre negri era mai mare decat crimele in numele KKK, dar teama fata de aceasta organizatie ar fi fost atat de exacerbata intrucat mult mai multe decese au fost trecute in contul lor decat ceea ce s-a intamplat de fapt. Finalul KKK ar fi fost provocat de desconspirarea secretelor clanului, producatorilor care se ocupau de gasirea unui nou dusman pentru serialul Superman. Astfel, toti copiii ajusesera sa se imbrace si sa vorbeasca precum membrii celei mai temute organizatii care si-a incetat activitatea la scurt timp.

AA..si sa nu uit...cartea se termina cu un reminder. Va aduceti aminte baietii de care discutam mai sus? Baiatul negru este acum in varsta de 27 de ani - Roland G Fryer economistul de la Harvard care studiaza nereusitele negrilor. Copilul alb a ajuns si el la Harvard. Ulterior lucrurile au luat o turnura proasta pentru el. Numele lui este Ted Kaczynski- a.k.a. teroristul cunoscut sub porecla de Unabomber.

Filozofii de taximetrist

Ma aflam aseara pe la 3AM la Piata Revolutiei. Am sunat sa vina un taxi nestiind ca voi avea parte chiar de o calatorie speciala. Dupa ce am purtat o conversatie cu tipa siktirita de la dispecerat imi zice k vine un taxi in 5 minute. Am urcat in masina comandata si am initiat o conversatie tipic englezeasca cu soferul bazandu-ma pe vremea capricioasa de afara. Zicandu-i ca eu trebuie sa ajung in Berceni si plangandu-ma de cartier, el incepe sa rada si sa spuna ca el sta intr-un cartier si mai periculos: Chitila...Indeed...M-a luat! Continuand conversatia a inteles el ca sunt studenta si s-a gandit sa-mi impartaseasca din experientele vietii lui pentru a ma face sa inteleg ca Bucurestiul inseamna o lupta pentru supravietuire. Si de aici...au inceput amanuntele intime de cand era mic pe strazile Chitilei si pana acum la cei 37 de ani pe care ii avea.

Se facea ca....era pe strazile cartierului de mic.A invatat ca se poate chiuli de la scoala si ca poate gasi alti profesori care predau viata de strada si care acum, privind in retrospectiva, l-au invatat de rau. Nu trecu mult si baiatul nostru se indragosti. Fata ferchesa chitilista si ea...dragoste mare...ea mai avea o fetita dintr-o casatorie anterioara...dar lui...lui nu i-a pasat...pentru ca il completa... era 'viata' lui. A plecat omu in Franta, Spania, Germania, Italia sa munceasca sa aduca venit familiei, dar el tot la Chitila visa...

Subit...soarta crunta ii intoarse spatele omului nostru, testandu-l ca pe Iov vrand parca sa-i cunoasca limitele. Sotia s-a imbolnavit si a incetat din viata. Acest lucru l-a facut sa se arunce in patima bauturii si sa isi doreasca sa arunce tot ce a castigat pe R-OH-uri.

Totusi...the sun came over Chitila's streets...cand a intalnit o alta Ileana Cosanzeana...care l-a fermecat cu parul ei dat cu peroxide ...acum omu este din nou implinit...s-a apucat de taximetrie ca sa castige si sa revina pe caile drepte...face comert cu peste pe la Ostrov si trece si prin Calarasi...anyway..omu isi revine...A zis ca nu ar parasi cartierul oricati bani ar castiga pentru ca acum se construieste mult in zona si sunt chiar 3 benzi pe sosea...

Normal ca in acest drum Universitate-Berceni mi-au fost date sfaturi cum ca ar trebui sa ma mut din cartierul asta si... cel mai scumpic lucru pe care l-a facut odata ce am ajuns in fata blocului taximetristul m-a asteptat sa intru in scara ca sa nu mi se intample ceva si dabia pe urma a demarat urandu-mi bafta in Bucuresti si sa am o viata implinita asa cum simte el ca incepe sa aiba acum in Chitila...

Concluzie...Chitila- the neighbourhood of fulfilled dreams