Billie Holiday - Strange Fruit

Astazi am revazut 'La vita e bella' cu Roberto Benigni. M-a facut sa-mi amintesc iar de rasism si toate luptele care au fost duse in numele unei idei de 'rasa superioara'. Chiar daca filmul este clar usor romantat, nu poti sa ramai indiferent la pasiunea cu care un om reuseste sa faca dintr-un lagar de concentrare un teren de joaca pentru copilul sau.
Dar m-a facut sa-mi aduc aminte si de altceva, si anume pasiunea mea pentru Billie Holiday. Nebunia pentru ea a inceput acum vreo 4,5 ani, cand la una din editiile ZERO prezentate de George Vintila soundtrack-ul era Strange Fruit, iar George impartasea faptul ca era convins ca Billie era numele unui tip. De atunci am devenit intr-un fel obsedata de muzica ei si cu atat mai mult de aceasta melodie care a ramas una din preferatele mele. Daca atunci nu realizam versurile si ascultam doar melodia, acum acestea au un impact puternic asupra mea. Ceea ce imi place si mai mult este ca prin felul de interpretare te face sa simti suferinta semenilor ei, suferinta prin care a trecut si ea in destinul ei tumultos si controversat si sa intelegi mai bine ce a insemnat segregarea. Acelasi sentiment il am si la Nina Simone, dar totusi doamna cu gardeniile primeaza in viziunea mea. Inchei postul asta la 3:08AM cu versurile ei...

Southern trees bear strange fruit,
Blood on the leaves and blood at the root,
Black bodies swinging in the southern breeze,
Strange fruit hanging from the poplar trees.

Pastoral scene of the gallant south,
The bulging eyes and the twisted mouth,
Scent of magnolias, sweet and fresh,
Then the sudden smell of burning flesh.

Here is fruit for the crows to pluck,
For the rain to gather, for the wind to suck,
For the sun to rot, for the trees to drop,
Here is a strange and bitter crop.