Portretul lui Dorian Gray

Am terminat zilele trecute ' Portretul lui Dorian Gray'. Nu stiu ce am avut cu cartea asta...niciodata nu am reusit sa o citesc cap coada. De trei ori m-am apucat de ea, prin generala si liceu si de fiecare data cedam pe la pagina 50. N-a ajutat nici faptul ca am uitat-o intr-o vacanta la bunici pe rafturile bibliotecii lor...Acum o luna am recapatat-o si am zis ca este timpul sa-i acord atentia necesara. Recunosc ca am pornit de la ideea ca nu o sa-mi placa, dar trebuia macar sa o duc pana la final.

Nu pot sa zic ca m-a impresionat Wilde vreodata in mod deosebit. Mai citisem prin liceu o colectie a pieselor lui de teatru dintre care imi amintesc doar 'The Importance of Being Earnest' , 'Lady Windermere’s Fan' si 'Salome'. Oricum stiu ca nu mi-a placut...mi-a lasat o senzatie de sooo very predictable and mushy at the same time. Stiu ca a trebuit sa invat ceva din biografia lui pentru orele de literatura engleza si mai retin ca a avut un frate si o sora, dar sora a murit de mica, iar el a pastrat tot timpul o suvita din parul ei intr-un plic; cand a ajuns la scoala, era foarte bun la studierea clasicilor si castiga tot felul de concursuri inclusiv unul pentru cunostintele de limba greaca; s-a casatorit cu o tipa destul de bogata cu care a avut si copii, dar care a divortat de el in urma relatiilor sale homosexuale cu nush ce lord; a da..si a ajuns in inchisoare in urma acuzatiilor de 'gross indecency' de unde a scris De profundis ( stiu ca am citit-o, dar printr-a 9 si nu mai tin minte mare lucru) dedicata lordului...hmm si moare in urma unei infectii la ureche care s-a agravat si a dat in meningita(si asta am retinut pentru ca mi se parea ca suna frumos in engleza cuvantul meningitis).

Bun...dupa ce am depasit pragul psihologic al paginii 50, cartea a devenit mai interesanta. Recunosc ca daca la inceput credeam ca e previzibila de genul 'rich kid gone wild', partea cu dorinta si cu tabloul care se transforma si imbatranea in locul lui Dorian a fost draguta. Destul de boring momentele cand se vorbea despre eticheta si dragostea pentru arta (after all, wilde was into that art for art's sake movement') , iar dineurile pareau ca nu mai inceteaza. Cred ca eram in pasa in care imi doream un roman care sa puna accentul pe intriga si actiunea in sine, mai mult decat pe filozofiile estetice. Dar oricum...moving on...Mi s-a parut interesant momentul Sybil Vane si renuntarea ei la arta pentru persoana iubita care a dus-o in cele din urma la sinucidere..Dorian obsedat de perfectiune nu avea cum sa inteleaga costul de oportunitate ;)) Dezumanizarea sa, vizibila in tablou, il face sa ucida cu sange rece chiar pe pictor (Basil) si sa recurga la santajarea prietenul sau (cercetator) in a-l convinge sa faca sa dispara trupul neinsufletit. Mi-a mai placut partea cand se intalneste cu fratele lui Sybil (care nu il cunostea decat dupa porecla de Prince Charming), Dorian convingandu-l ca nu putea fi el acela care a cauzat sinuciderea lui Sybil, doar aratandu-i chipul si spunandu-i ca trebuia sa fi fost un copil pe vremea decesului surorii sale. Shrewd!!!... Eh si totusi cartea nu are happy end, desi atunci cand il vezi cum scapa de moarte deja te intrebi daca se ajunge la 'i am immortal-there can be only one'. Faza de final fightclubuista cu el care omoara tabloul dar de fapt se omoara pe sine a fost un fel de muhahaha al raului which will prevail ;))

Da...cartea a mers..ma bucur ca am reusit sa o termin intr-un final. Tot nu am devenit fana Oscar Fingal O’Flahertie Wills Wilde...Ma duc sa-mi fac bagajele ca plec la munte si cred ca imi iau Punct.Contrapunct de Huxley sa vad daca ma impresioneaza.

Bookfest

Astazi dupa un examen foarte 'interesant' la economie europeana in cadrul careia am aberat despre Politica Agricola Comuna mai mult decat si-ar fi inchipuit insusi Sicco Mansholt ca e posibil, am iesit de pe bancile facultatii pentru a fi asaltata de tineri care imparteau pliante. Tocmai cand credeam ca nu se mai intampla nimic in merishorul nostru din cauza venirii caldurii, primesc 2 fituici ce anuntau evenimente total diferite: 1. Bookfest la Romexpo si 2. Vino pe 8 iunie in Suburbia la Junky, Dagga, Brugner, Grasu XLL, Bitza, K'n'Confusion.

Bun....nu ca as stii eu unde este Suburbia, dar oricum nu ma pasioneaza genul respectiv de muzica. In schimb.. cartile...hmm...devenea interesant. Ajunsa in Bucuresti, eu am hotarat ca din banii alocati de parinti sa-mi cumpar cel putin o carte pe luna, ca la finalul facultatii sa am propria mea biblioteca cu carti dragi mie si pe care sa stiu ca le-am citit pe toate. Am decis cu niste prietene sa mergem la Romexpo (unde de asemenea nu stiam sa ajungem by car ...but hey..unde ar mai fi distractia sa descoperi ca in mijlocul unui traffic jam ucigator noi trebuia sa fi facut la stanga pe linia lu' 41). Dupa gasirea rondului care ducea la parcarea Romexpo, am intrat si noi pentru prima oara in maretul pavilion. Tinerii pe role care imparteau pliante ( cu 'de ce crezi ca in Romania nu a luat nimeni un premiu Nobel pentru literatura?' si care te puneau sa alegi din 5 nume de scriitori pe cel care ar merita o asemenea distinctie) mai mai sa intre in tine cu un sictir datorat probabil orei inaintate. Imi imaginez ca faceau asta de dimineata si ceasul era deja 18:30. Ce-i drept sigur e solicitant sa strabati distanta parcare-intrare in pavilion impartind chestii pe care toata lumea le arunca la cel mai apropiat cos de gunoi sau cel mai probabil pe jos.

Ajungem intr-un final glorios la intrare unde in loc de carti descopar gablonturi cu margele, cercei, bratari si altele din aceeasi categorie. Avansand am zis s-o luam in sensul invers al acelor de ceasornic si sa vedem ce ofera editurile anul asta. Sincera sa fiu...atunci cand am ajuns la parter deja ma plictisisem. Mi-era cald si apa nicaieri, in afara fantanii arteziene nenorocite care curgea fara pic de mila in fata gatului meu insetat.

M-au dezamagit cei de la Polirom care mi-au zis ca stocul de Orele-Michael Cunningham este epuizat. Chiar voiam sa cumpar cartea asta pentru ca mi s-a parut extraordinar structurata si am citit-o pe nerasuflate de mai multe ori de la biblioteca judeteana din Calarasi. De fiecare data cand citeam imi doream sa nu se arunce Richard de la etaj si totusi... Iar acum intrasem la standul lor hotarata s-o achizitionez doar ca sa mi se spuna ca nu mai exista pe stoc. In schimb am gasit varianta ei in engleza la un alt stand, dar 37 ron, in conditiile in care mai vreau si sa supravietuiesc saptamana viitoare cu ceva banuti, m-au facut sa ma gandesc sa-mi fac o fisa de biblioteca si aici.

Mare tam-tam legat de cartea Shrek al 3lea cu balonase, cadouri, prostioare date copilasilor pictati pe fata. Boring... Am inteles ca maine (de fapt azi given the late hour) isi lanseaza cartea vietii lui- Eugen Istodor la ora 17.00, iar pe 9 iunie Florian Pittis si Marius Batu prezinta cartea lui Bob Dylan si cea a lui Tony Bramwell sustinand si un concert. Apropo de noi lansari de carte...poate stateati cu sufletul la gura ce mai face Supernanny (Irina Petrea cik)...ei bine da...isi scoate carte 'Cum e bine sa-ti cresti copilul' cu lansarea sambata 9 iunie ora 16 la editura Trei avand ca invitati pe Mihaela Radulescu, Virgil Iantu si Vasile Dem. Zamfirescu. Sunt curioasa despre ce vor discuta cu totii: noi tehnici de schimbare a scutecelor, cum sa controlezi factura de telefon a copilului tau, esti femeie de afaceri-lasa-l la Macdonalds and your worries are as good as gone, 10 trucuri ca sa fi mai destept decat un copil de clasa a5a.

Eh...nu pot sa zic ca m-a impresionat targul de carte de anul asta...Trebuie totusi sa remarc prezenta unui numar impresionant de edituri, carti la kilogram de anticariat, multe carti in limbi straine-which is a plus- si multe pe partea economica, in schimb foarte putine pe partea tehnica-maxim 2 standuri. Hey...at least i got to see the pavilion for the first time :)) si sa descopar ca in acelasi timp are loc undeva in afara- expopetrogas -Expozitie internationala de utilaje, echipamente si tehnologii pentru extractia si prelucrarea titeiului si gazelor naturale - editia VII-a...Fascinating...isn't it??!!

Freakonomics

Pe langa cardul de RATB si cartela de metrou, portofelul meu s-a mai ingrasat putin cu un card de la biblioteca ASE-ului. Inarmata cu el am intrat in Victor Slavescu cautand ceva despre istoria economiei mondiale. Logic ca m-am intors acasa cu altceva decat ceea ce voiam sa iau initial. Printre rafturile aranjate intru-un mod tipic aseist, am descoperit cartea Freakonomics scrisa de Levitt care imi fusese recomandata de o prietena acum cateva luni. Am cules-o, m-am dus la bibliotecara care mi-a trecut-o in cont si, cu promisiunea ca o voi aduce in 3 zile (fortata de o suspendare ulterioara a permisului pe 60 de zile in caz contrar) am plecat acasa.

In ciuda unor titluri care duc cu gandul ca s-a dorit a fi un bestseller, cartea este cu adevarat savuroasa precum portomarul de pe coperta. E de ajuns sa citesti numele capitolelor pentru a descoperi ca Levitt nu e un economist care sa foloseasca termeni complicati pentru a deveni celebru. Exemple:

1. Ce au in comun profesorii si luptatorii de sumo?


2. De ce se aseamana Ku Klux Klanul cu un grup de agenti imobiliari?


3. De ce mai locuiesc traficantii de droguri cu mamele lor?


4. Unde au disparut toti infractorii?


5. Cum arata parintele perfect?

In capitolul in care se doreste a se gasi un portret al parintelui perfect si de a determina cum mediul familial influenteaza evolutia ulterioara a copilului in societate, Levitt ne prezinta cazul a 2 copii, unul alb si unul negru. Prin astfel de exemple simple Levitt reuseste sa aduca in discutie probleme grave ale economiei. Baiatul alb e crescut intr-o suburbie a orasului Chicago de catre parinti care citesc si se implica in educatie. Tatal sau care are o slujba decenta intr-o uzina il aduce deseori pe copil in excursii la munte. Mama sa e casnica si va relua ulterior educatia superioara dobandind in cele din urma diploma de absolvire. Baiatul e fericit are rezultate bune iar profesorii cred ca va ajunge in adevarat geniu matematic. Parintii il incurajeaza si sunt foarte mandri atunci cand ia premiu.

Baiatul negru este nascut in Daytona Beach, Florida, iar mama sa l-a abandonat la varsta de 2 ani. Tatal sau are o slujba buna in vanzari, dar este alcoolic. Deoseori il bate pe baiat cu furtunul de la masina de spalat. Intr-o noapte cand baiatul avea 11 ani, el decora bradul de Craciun - primul pe care il avea vreodata - cand tatal incepe sa-si bata iubita in bucatarie. El o loveste atat de tare incat cativa dinti ii sar din gura si aterizeaza chiar langa bradul copilului, dar baiatul se teme sa intervina. La scoala nu invata nimic si nu dureaza mult pana cand ajunge sa vanda droguri, sa talhareasca si sa poarte arma.El are grija sa doarma cand tatal sau vine acasa de la carciumi si sa fie plecat inainte ca acesta sa se trezeasca. Tatal sau ajunge in cele din urma in inchisoare, condamnat de viol. La varsta de 12 ani baiatul ajunge in situatia de a se descurca singur.

Pornind de la aceste 2 modele, Levitt vorbeste despre sistemul de invatamant din America, despre cum interzicerea avorturilor ar creste criminalitatea si chiar despre situatia din Romania condusa de Ceausescu si family values impuse de acesta.

In carte se face chiar o analiza a felului in care numele copiilor sunt alese in functie de gradul de educatie al parintilor si cum acestea pot influenta ulterior destinul. Astfel aflam numeroasele ortografii ale numelui Jasmine in ordinea crescatoare a educatiei mamei (numerele reprezinta gradul de alfabetizare):

1. Jazmine 11,94


2. Jazmyne 12,08


3. Jazzmin 12, 14


4. Jazzmine 12, 16


5. Jasmyne 12,18


6. Jasmina 12,50


7. Jazmyn 12,77


8. Jasmine 12,88


9. Jasmin 13,12


10. Jasmyn 13,23

Un alt capitol interesant este acela legat de Ku Klux Klan a carui concluzie este ca membrii erau doar niste copii mari cu parole si costume ridicole care au reusit sa instaureze frica in negrii si sustinatorii lor printr-un numar restrans de linsaje. Se da o statistica in urma careia se concluzioneaza ca numarul uciderilor negrilor de catre negri era mai mare decat crimele in numele KKK, dar teama fata de aceasta organizatie ar fi fost atat de exacerbata intrucat mult mai multe decese au fost trecute in contul lor decat ceea ce s-a intamplat de fapt. Finalul KKK ar fi fost provocat de desconspirarea secretelor clanului, producatorilor care se ocupau de gasirea unui nou dusman pentru serialul Superman. Astfel, toti copiii ajusesera sa se imbrace si sa vorbeasca precum membrii celei mai temute organizatii care si-a incetat activitatea la scurt timp.

AA..si sa nu uit...cartea se termina cu un reminder. Va aduceti aminte baietii de care discutam mai sus? Baiatul negru este acum in varsta de 27 de ani - Roland G Fryer economistul de la Harvard care studiaza nereusitele negrilor. Copilul alb a ajuns si el la Harvard. Ulterior lucrurile au luat o turnura proasta pentru el. Numele lui este Ted Kaczynski- a.k.a. teroristul cunoscut sub porecla de Unabomber.