Zabiiiiiiii

Am avut parte de un wik& atipic. Daca saptamana trecuta am ramas in casa 'listening to sad FM' (Bridget Jones- si da probabil voi ajunge si eu mancata de un lup alsacian), acum i partied like never before.

Vineri dupa munca plec catre autogara spre Constanta. Cum nu stiam pe unde se afla am intrebat un tip in Gara de Nord care m-a condus. Logic ca pe drum mi-a zis sa-i dau 150 de mii pentru ca o sa-mi gaseasca loc. Am inceput sa ma plang ca altii merg la distractie si eu ma duc s-o ingrijesc pe bunica mea si ca am hainele ei in bagaj( partial adevarat ;)) ) si asa am redus la 100 de mii. Dar cand am ajuns si am vazut hoardele de oameni ce asteptau sa intre in autobuz realizam ca daca imi obtine loc merita si acatist. Si, urcata in masina in fata altora care asteptau de ceva ore, am ajuns pe la 10 in Constanta.

James Zabiela (de care eu, in ignoranta-mi crasa, nu auzisem pana sa-i cunosc fana infocata Adina ;)) ) urma sa presteze in La Mania cu Pagal la warm up. De cum am ajuns in fata clubului am zarit multimea de minimalisti/manelisti (can't tell the difference nowadays). Stateau la baut, pastilat, agatat shit like that. Cadrul nu parea prea prielnic, chiar si dupa prima bere bauta doar ca sa ma obisnuiesc cu gandul ca ma duc la un astfel de eveniment. Sunt mandra posesoare a bratarii cu Zabiela (me and hundreds of others). Conform instructiunilor primite am ocupat loc chiar langa pupitru cat sa-mi simt timpanul gadilat si am asteptat marea aparitie a vedetei care isteriza gheisele. Pagal nu m-a impresionat in mod deosebit. Inca incercam sa inteleg comportamentul specimenelor din jurul meu care urlau, fluierau si veneau cu bautura in maini spre DJ ca o ofranda adusa zeului suprem :-j. De asemenea, in perioada mea de acomodare si 'mingling', am remarcat chinul vestimentar al unora dermatografiati, cu fular la gat, cu ochelari de soare, cu creste, cu lanturi groase si...camasi cu aplice florale din satin. Mistic ;))

In timp ce iubitul Cosminei Pasarin se agita de mama focului pe acolo in urletele gagicilor lesinate, eu incepusem sa ma plictisesc, desi recunosc ca a fost util ca am invatat sa dau din coate pentru a-mi mentine spatiul de dans. E chiar dragut sa-i impingi pe altii cu pretextul ca-ti manifesti spiritul artistic unduindu-te pe ritmuri destul de brutale. Am observat animatoarele si animatorii. Culmea e ca toti masculii din club se holbau fascinati la tipul care presta miscari gimnastico-ritmice. Si pe la 4 apare vedeta Zabiela care a iscat urletele multimii. Pe ale mele inca nu. Pana sa inteleg what's all the fuss about that blond kinda girlish guy am realizat ca deja dansam si ca imi placea. Altii stiau melodiile dinainte..eu doar dansam...si asta am facut de la 2 AM pana la 8AM. Recunosc ca m-am simtit excelent..poate tocmai pentru ca nu previzionam decat o plictiseala destul de acuta dupa primele ore...instinctul de data asta m-a inselat...spre fericirea mea...nu si a picioarelor mele care au fost calcate si maltratate dar inveti repede sa suporti consecintele ;))

Cert e ca pe la 6 AM incepusem si eu sa intru in psihologia multimii si sa urlu alaturi de ei ;)) mai ales pe CURE-Lullaby. Trebuie sa marturisesc ca desi acasa nu as asculta genul asta de muzica, mi-a facut placere sa ma desfasor pe ritmurile lui James ;)) oricum, o data ajunsa in Bucuresti m-am reconectat la Billie si BB dar nu strica si cate o schimbare once in a while ;))

Arsuri bulgaresti

Noua moda in Calarasi:trecutul cu bac-ul la bulgari. Am fost si eu cu o prietena la plaja acolo. S-a deschis in Silistra un hotel de 5 stele (parca ;) ) si are vreo 3 piscine pline de bulgari si romani. A fost o experienta interesanta ca dupa ce am ajuns pe malul celalalt sa caut o casa de schimb. Nu stiu cum a inteles femeia aia ce vreau eu de la ea caci eu sincer credeam ca o sa raman cu ron in portofel. Oricum, am reusit sa schimb 10 ron=5,5 leva...doar atat pentru ca nu vroiam sa schimb 50 ron si in plus avea tipa cu care am mers schimbat mai mult dintr-o vizita anterioara, eu acceptand sa fiu intretinuta in leva pe taram bulgaresc.

Spre hotelul Drustar se merge cam 800 de metrii de la intrarea in orasel si sunt multe indicatoare la fiecare coltisor cat sa nu te pierzi. Silistra in sine e saracacios, oameni cu o medie de varsta destul de inaintata unde totusi am observat un numar maricel de instructori auto. Cel putin asa am presupus ca Y de pe masini ar fi echivalentul scolii, avand in vedere ca se miscau incet si persoana care nu era la volan dadea indicatii prin urlete si frana violent la o greseala a soferului. Foarte aiurea cu alfabetul lor...te holbezi si nu pricepi nimic...vrei sa cumperi o apa te uiti neputincios la femeia de la magazin si ajungi doar sa arati cu degetul ce doresti. Mai sunt si unii care inteleg romaneste dar prea putini la numar :).

Am ajuns la hotel despre care am citit ca este asezat pe coltul de nord-vest al unei fortarete construite de imparatul Diocletian, aflandu-se in complexul arheologic Dorustorum-Druster-Silistra. Se spune ca Diocletian a folosit fortareata pentru raidurile impotriva sustinatorilor religiei crestine care incepeau sa cucereasca din ce in ce teritoriul. Pe net ei isi lauda hotelul ca fiind intr-atat de frumos cu peisaje linistitoare de-a lungul Dunarii incat lumea uita de trecutul sangeros. Lasand istoria la o parte, hotelul chiar arata foarte bine. Intrarea la piscina este permisa atat celor cazati cat si localnicilor sau turistilor ca noi, contra unui cost de 3 leva si 2 leva platesti optional daca nu suporti sa stai pe iarba si doresti chaise-long.

Tipul cu biletele ne-a directionat catre un batranel care mai stia putin romaneste si care la randul lui ne-a dat pe mana unui tanar pe care l-am auzit zicand : do you speak English? iar noi eram :thank God!!! Ne-a aratat oarecum pe unde sa stam si ce sa facem daca vrem sa bem sau sa mancam. Erau 3 piscine..una pentru copii, una medie la care atingeai baza piscinei si una mare unde inotai cam intr-una daca nu vroiai sa ajungi la fund. Totul destul de curatel in jur...si nup...nu ne-a furat nimeni lucrurile cat timp eram in apa. Terasa unde am mancat arata foarte bine cu vedere la Dunare si am observat ca exista si posibilitatea unei excursii pe apa pentru vizitarea unor situri arheologice. Servirea a fost...so and so...noroc ca exista un meniu in engleza...oricum o pizza cu o bere au fost 3,8 leva insemnand ~ 6 ron.

Si astfel dupa ce am stat de la 10 la 5 acum arat ca un mar ionatan parguit. Am dormit aseara destul de bine inca nu simt dureri acute si sper sa nu ma apuce mai tarziu. Oricum....cred ca ajunge cu statul in soare pentru cateva saptamani pentru mine :) Urmatoarea vizita sper sa fie pe litoralul nostru...

Field trip

Breakthrough no 1...dupa zile in care m-am plictisit acasa, am avut o iesire prin podisul Dobrogei care s-a concretizat cu vizitarea manastirii si pesterii Sfantului Andrei si complexului de la Dervent. Este uimitor (ca sa nu zic rusinos) cum dupa ani de locuit relativ aproape de zona, am vazut toata tara mai putin partea asta. Traseul a inceput prin satele de langa Calarasi care duc la autostrada spre Constanta...acolo se face la stanga un drum catre Cochirleni si incepe soseaua proasta si peisajul frumos acompaniat de capre si vaci care iti stau in drum.

Podisul este intr-adevar impresionant acoperit de multe vitze tinere plantate cu fonduri SAPARD. Dunarea se zbenguie si ea cand pe stanga cand pe dreapta. Se pot observa cu usurinta oameni cu undite langa semne de 'pescuitul si scaldatul interzis'. Casele sunt in paragina iar satele par parasite si uitate de lume. Mai vezi animalele care animeaza atmosfera cu cate un cioban obosit, plictisit si batut de soare care le mana anevoios, uitandu-se lung catre masinile ce mai trec din cand in cand pe langa el. Daca nu te enervezi pe vaca sau capra care ti se aseaza in mijlocul drumului si isi goneste linistita mustele de pe spate, sigur te va scoate din sarite drumul pietruit pe o portiune de cativa km buni in urma caruia nu mai ai sperante de a avea cauciucuri intregi.

Totusi, merita din plin facut drumul pentru peisajele si manastirile de care mentionam. Prima, pe langa localitatea Ion Corvin, este Sfantul Andrei. Cum am ajuns in complex am vazut masini sosite inclusiv din Maramures si biserica plina de enoriasi piosi care ascultau slujba de duminica. Biserica are o pictura interioara foarte frumoasa (desi trebuie sa recunosc ca mi s-a parut ca Sfanta Elena semana cu un barbat). Dar ceea ce m-a facut sa am un moment a la Ne-Yo-> made the hairs on my back stand up, a fost corul bisericesc si preotii. Nu am mai asistat de mult la o slujba la care sa-mi faca placere sa ascult cu adevarat ceea ce se canta si la care preotii sa aiba voci uimitoare inclusiv predici quite enlightening if i may say so.

Punctul de atractie era in mod logic reprezentat de Pestera Sfantului Andrei, propovaduitorul crestinismului in Scythia Minor. Din documente istorice s-a constatat ca apostolul a venit in zona cam prin 60 d. Hr. si s-a oprit cu ucenicii sai intr-o pesteră aflata la marginea unei paduri. Acum din pacate e umpluta de icoane cam kitchoase si de un loc amenajat pentru aprinderea lumanarilor. I-au construit o prelungire a pesterii ca un fel de turnulet al carui scop nu l-am identificat. Ceea ce am observat era ca razele soarelui intrate prin ferestrele sale se vedeau foarte interesant intersectandu-se intr-un punct.

Dupa ce am plecat am avut posibilitatea de a conduce cativa km pana la soseaua principala. Pentru prima data tatal meu nu s-a crizat cu mine la volan (breakthrough no 2). Cu concluzia ca exista o sansa si pentru mine pe soselele patriei, s-a urcat el la volan si am pornit catre Dervent. Am trecut prin Baneasa..orasel despre care eu stiam doar ca bunicul meu(sofer de meserie) avusese un accident destul de urat cu rasturnare de masina and all...saracacios si darapanat cu multi bulgari care improvizasera un bazar ambulant. Nah...si la Dervent tot puhoi de lume desi se terminase slujba. Nu m-a impresionat asa ca Sf Andrei, desi am auzit ca ar fi mai cautata pentru leac. Exista o gradinita frumoasa care continea o amfora uriasa pe care scria 'aghiazma care se bea pe nemancate' si care era goala. People must have been thirsty. Am intrat in biserica...mi s-a parut extrem de mica...mai ales pentru cati oameni mishunau pe acolo...dar am vazut ca erau in constructii cu alta. Aici agitatia era cam pe sfarsite inauntru, dar incepea afara la standul de lumanari, iconite si obiecte lucitoare aurii si fosforescente care aveau priza la public fie el roman sau bulgar.

Si am plecat spre bac-ul care ne-a readus in mareata metropola calaraseana. A fost interesanta excursia si macar acum sunt cu mintea impacata ca am vizitat imprejurimile. Cu tot drumul care ar merita reparat, locurile chiar sunt frumoase si partea dobrogeana din mine a avut oarece tresariri. :)

Portretul lui Dorian Gray

Am terminat zilele trecute ' Portretul lui Dorian Gray'. Nu stiu ce am avut cu cartea asta...niciodata nu am reusit sa o citesc cap coada. De trei ori m-am apucat de ea, prin generala si liceu si de fiecare data cedam pe la pagina 50. N-a ajutat nici faptul ca am uitat-o intr-o vacanta la bunici pe rafturile bibliotecii lor...Acum o luna am recapatat-o si am zis ca este timpul sa-i acord atentia necesara. Recunosc ca am pornit de la ideea ca nu o sa-mi placa, dar trebuia macar sa o duc pana la final.

Nu pot sa zic ca m-a impresionat Wilde vreodata in mod deosebit. Mai citisem prin liceu o colectie a pieselor lui de teatru dintre care imi amintesc doar 'The Importance of Being Earnest' , 'Lady Windermere’s Fan' si 'Salome'. Oricum stiu ca nu mi-a placut...mi-a lasat o senzatie de sooo very predictable and mushy at the same time. Stiu ca a trebuit sa invat ceva din biografia lui pentru orele de literatura engleza si mai retin ca a avut un frate si o sora, dar sora a murit de mica, iar el a pastrat tot timpul o suvita din parul ei intr-un plic; cand a ajuns la scoala, era foarte bun la studierea clasicilor si castiga tot felul de concursuri inclusiv unul pentru cunostintele de limba greaca; s-a casatorit cu o tipa destul de bogata cu care a avut si copii, dar care a divortat de el in urma relatiilor sale homosexuale cu nush ce lord; a da..si a ajuns in inchisoare in urma acuzatiilor de 'gross indecency' de unde a scris De profundis ( stiu ca am citit-o, dar printr-a 9 si nu mai tin minte mare lucru) dedicata lordului...hmm si moare in urma unei infectii la ureche care s-a agravat si a dat in meningita(si asta am retinut pentru ca mi se parea ca suna frumos in engleza cuvantul meningitis).

Bun...dupa ce am depasit pragul psihologic al paginii 50, cartea a devenit mai interesanta. Recunosc ca daca la inceput credeam ca e previzibila de genul 'rich kid gone wild', partea cu dorinta si cu tabloul care se transforma si imbatranea in locul lui Dorian a fost draguta. Destul de boring momentele cand se vorbea despre eticheta si dragostea pentru arta (after all, wilde was into that art for art's sake movement') , iar dineurile pareau ca nu mai inceteaza. Cred ca eram in pasa in care imi doream un roman care sa puna accentul pe intriga si actiunea in sine, mai mult decat pe filozofiile estetice. Dar oricum...moving on...Mi s-a parut interesant momentul Sybil Vane si renuntarea ei la arta pentru persoana iubita care a dus-o in cele din urma la sinucidere..Dorian obsedat de perfectiune nu avea cum sa inteleaga costul de oportunitate ;)) Dezumanizarea sa, vizibila in tablou, il face sa ucida cu sange rece chiar pe pictor (Basil) si sa recurga la santajarea prietenul sau (cercetator) in a-l convinge sa faca sa dispara trupul neinsufletit. Mi-a mai placut partea cand se intalneste cu fratele lui Sybil (care nu il cunostea decat dupa porecla de Prince Charming), Dorian convingandu-l ca nu putea fi el acela care a cauzat sinuciderea lui Sybil, doar aratandu-i chipul si spunandu-i ca trebuia sa fi fost un copil pe vremea decesului surorii sale. Shrewd!!!... Eh si totusi cartea nu are happy end, desi atunci cand il vezi cum scapa de moarte deja te intrebi daca se ajunge la 'i am immortal-there can be only one'. Faza de final fightclubuista cu el care omoara tabloul dar de fapt se omoara pe sine a fost un fel de muhahaha al raului which will prevail ;))

Da...cartea a mers..ma bucur ca am reusit sa o termin intr-un final. Tot nu am devenit fana Oscar Fingal O’Flahertie Wills Wilde...Ma duc sa-mi fac bagajele ca plec la munte si cred ca imi iau Punct.Contrapunct de Huxley sa vad daca ma impresioneaza.

Muzeul Taranului Roman

Gata sesiunea...gata anul 1 ...nu se mai afiseaza o data ultimele examene sa stiu daca dau mariri sau plec in vacanta linistita.Oricum, in asteptarea notelor si a reorganizarii din ASE (daca mai raman la buget sau nu) pierd vremea pe caldura de afara plimbandu-ma.Ieri am mers cu colega Adinaaa la Muzeul Taranului Roman asta si datorita unei bune campanii de promovare, cu un site frumos lucrat si printuri bine executate, dar si din dorinta mea de a misuna printre costumele populare.

Tarandu-ne de la metrou catre muzeu, ajunsesem sa ne dorim doar sa fie racoare inauntru. Dar a fost mai mult de atat. De la intrare am observat afisul care anunta ca pe 21 iunie Fete de la Music se va desfasura si in cadrul muzeului la ora 19.00 fiind concert de muzica lautareasca in Studioul Horia Bernea ( Vasile Nasturica si taraful sau, Andrei Mihalache si taraful sau, si inca un taraf din Botosani al lui Doru Farcas).

Pretul biletului de intrare in muzeu este de 6 ron, dar daca esti student 2 ajung. Cladirea arata bine dupa reconditionarea sa si am vazut ca a fost declarat in mai 1996-1997 Muzeul European al Anului. Problema lui o reprezinta doamnele care te supravegheaza prin camere pline de sictir si pe care le deranjezi daca le pui vreo intrebare legata de exponate. Exista intr-adevar aproape in fiecare camera cateva cartonase ce cuprind numere de ordine si denumirea obiectului dar fara lamuriri suplimentare. Norocul nostru a fost ca fiecare denumire era trecuta in romana/engleza/franceza/germana si din traduceri intelegeai la ce se foloseste.

Camera icoanelor avea la intrare o masuta pe care se aflau vreo 7-8 dosarele cu explicatii apartinand etnologilor muzeului. Cel mai interesant din punctul meu de vedere a atacat subiectul icoanele si geometria. Aici am citit despre tipurile de perspective- liniara, inversa, ierarhica. Mai era un dosarel cu explicatii despre un iconostas expus acolo si in care se incerca o diferentiere a elementelor care il compun.

Eu asteptam camera de costume populare care se afla la etaj. Unele erau expuse pe umeras insirate unele in spatele celorlalte ca un fel de prezentare Pret-a-porter colectie de primavara-vara dar erau si cele de toamna-iarna prezente cu bundite si ilice frumos croite. Pe manechine erau costumele specifice fiecarei zone din tara si nu numai existand si costume de unguri, polonezi, turci, tatari, bulgari... Uitandu-ma pe spatele unei ii sa-i analizez modelul observ o molie pe care o indepartez cu biletul doar ca sa aud o tipa crizata ce-si pierdea vremea pe acolo : 'nu mai face asa cu biletul'. Pfoai...incearcam si eu sa fac o fapta buna sa protejez obiecte din cultura romaneasca si nimeni nu apreciaza...Oricum...a fost interesant si in camera unde pe usa scria :

Era o expozitie realizata in 2002 cu tot felul de exponate care aduceau aminte de sarbatorile din acel an. Mi-a placut o carticica de superstitii romanesti din care am retinut una legata de foc:

ca sa le mearga bine oilor, se omoara un jder, se arde in foc si oile trebuie sa treaca prin fum. Scrumul de jder se pune pe lespezile de sare sa fie lins de oi.

Suntem cam sadici asa daca stai sa analizezi superstitia...sunt curioasa daca cineva chiar mai presteaza ritualul asta ;))... Mi-a placut vizita la muzeu si am reusit sa stam 3 ore prin camere. M-am bucurat ca am vazut grupuri de vizitatori inclusiv copilasi de gradinita care se inchinau la toate incoanele pe care le vedeau. Cred ca e important sa-l vizitezi ca sa nu ajungem ca turistii sa cunoasca mai bine traditiile noastre....Eh...inchei postul cu poza lui Gheorghe Tatomir, emblema muzeului, ales pentru ca : 'el nu personifica nici taranul Român, nici pe cel Balcanic. Oameni de soiul sau pot fi gasiti în Franta, Italia, Portugalia, Germania, sau chiar în Scandinavia. El a fost ales tocmai pentru ca personifica vechiul European. Ne consideram norocosi ca avem astfel de "Vechi Europeni" care mai traiesc în satele românesti de astazi.'

Bookfest

Astazi dupa un examen foarte 'interesant' la economie europeana in cadrul careia am aberat despre Politica Agricola Comuna mai mult decat si-ar fi inchipuit insusi Sicco Mansholt ca e posibil, am iesit de pe bancile facultatii pentru a fi asaltata de tineri care imparteau pliante. Tocmai cand credeam ca nu se mai intampla nimic in merishorul nostru din cauza venirii caldurii, primesc 2 fituici ce anuntau evenimente total diferite: 1. Bookfest la Romexpo si 2. Vino pe 8 iunie in Suburbia la Junky, Dagga, Brugner, Grasu XLL, Bitza, K'n'Confusion.

Bun....nu ca as stii eu unde este Suburbia, dar oricum nu ma pasioneaza genul respectiv de muzica. In schimb.. cartile...hmm...devenea interesant. Ajunsa in Bucuresti, eu am hotarat ca din banii alocati de parinti sa-mi cumpar cel putin o carte pe luna, ca la finalul facultatii sa am propria mea biblioteca cu carti dragi mie si pe care sa stiu ca le-am citit pe toate. Am decis cu niste prietene sa mergem la Romexpo (unde de asemenea nu stiam sa ajungem by car ...but hey..unde ar mai fi distractia sa descoperi ca in mijlocul unui traffic jam ucigator noi trebuia sa fi facut la stanga pe linia lu' 41). Dupa gasirea rondului care ducea la parcarea Romexpo, am intrat si noi pentru prima oara in maretul pavilion. Tinerii pe role care imparteau pliante ( cu 'de ce crezi ca in Romania nu a luat nimeni un premiu Nobel pentru literatura?' si care te puneau sa alegi din 5 nume de scriitori pe cel care ar merita o asemenea distinctie) mai mai sa intre in tine cu un sictir datorat probabil orei inaintate. Imi imaginez ca faceau asta de dimineata si ceasul era deja 18:30. Ce-i drept sigur e solicitant sa strabati distanta parcare-intrare in pavilion impartind chestii pe care toata lumea le arunca la cel mai apropiat cos de gunoi sau cel mai probabil pe jos.

Ajungem intr-un final glorios la intrare unde in loc de carti descopar gablonturi cu margele, cercei, bratari si altele din aceeasi categorie. Avansand am zis s-o luam in sensul invers al acelor de ceasornic si sa vedem ce ofera editurile anul asta. Sincera sa fiu...atunci cand am ajuns la parter deja ma plictisisem. Mi-era cald si apa nicaieri, in afara fantanii arteziene nenorocite care curgea fara pic de mila in fata gatului meu insetat.

M-au dezamagit cei de la Polirom care mi-au zis ca stocul de Orele-Michael Cunningham este epuizat. Chiar voiam sa cumpar cartea asta pentru ca mi s-a parut extraordinar structurata si am citit-o pe nerasuflate de mai multe ori de la biblioteca judeteana din Calarasi. De fiecare data cand citeam imi doream sa nu se arunce Richard de la etaj si totusi... Iar acum intrasem la standul lor hotarata s-o achizitionez doar ca sa mi se spuna ca nu mai exista pe stoc. In schimb am gasit varianta ei in engleza la un alt stand, dar 37 ron, in conditiile in care mai vreau si sa supravietuiesc saptamana viitoare cu ceva banuti, m-au facut sa ma gandesc sa-mi fac o fisa de biblioteca si aici.

Mare tam-tam legat de cartea Shrek al 3lea cu balonase, cadouri, prostioare date copilasilor pictati pe fata. Boring... Am inteles ca maine (de fapt azi given the late hour) isi lanseaza cartea vietii lui- Eugen Istodor la ora 17.00, iar pe 9 iunie Florian Pittis si Marius Batu prezinta cartea lui Bob Dylan si cea a lui Tony Bramwell sustinand si un concert. Apropo de noi lansari de carte...poate stateati cu sufletul la gura ce mai face Supernanny (Irina Petrea cik)...ei bine da...isi scoate carte 'Cum e bine sa-ti cresti copilul' cu lansarea sambata 9 iunie ora 16 la editura Trei avand ca invitati pe Mihaela Radulescu, Virgil Iantu si Vasile Dem. Zamfirescu. Sunt curioasa despre ce vor discuta cu totii: noi tehnici de schimbare a scutecelor, cum sa controlezi factura de telefon a copilului tau, esti femeie de afaceri-lasa-l la Macdonalds and your worries are as good as gone, 10 trucuri ca sa fi mai destept decat un copil de clasa a5a.

Eh...nu pot sa zic ca m-a impresionat targul de carte de anul asta...Trebuie totusi sa remarc prezenta unui numar impresionant de edituri, carti la kilogram de anticariat, multe carti in limbi straine-which is a plus- si multe pe partea economica, in schimb foarte putine pe partea tehnica-maxim 2 standuri. Hey...at least i got to see the pavilion for the first time :)) si sa descopar ca in acelasi timp are loc undeva in afara- expopetrogas -Expozitie internationala de utilaje, echipamente si tehnologii pentru extractia si prelucrarea titeiului si gazelor naturale - editia VII-a...Fascinating...isn't it??!!

Ms. Hippo in Aqua colors

Saptamana trecuta am ramas surprinsa sa descopar un mail in bulk de la 24fun care ma anunta ca am castigat o invitatie de o persoana la concertul Gloria Gaynor ce va avea loc pe 13 mai. Dupa ce am ras ca tuta cu pofta vreo 20 de minute in fata monitorului, (timp in care incercam sa-mi aduc aminte la ce intrebare raspunsesem de meritam o asemenea onoare :D ), am constientizat ca voi intra si eu pentru prima oara in Sala Palatului.

Buuun..timpul trecu si 13 mai se facu :D. Citesc pe invitatie ca trebuie sa ajung pana in ora 20.00 altfel nu mai puteam intra in sala. La ora 19,00, dupa ce am probat mai multe tinute retro ca sa fiu in atmosfera concertului, am iesit din casa. Alerg catre statia de autobuz, 381 nicaieri. Stau vreo 10 minute si apare un troleu in care m-am urcat cu gandul sa cobor la o gura de metrou. Ajung la metrou si logic ca acesta de abia plecase iar ceasul era si 25. Dupa vreo 8 minute de parcurs in sus si in jos peronul, apare voios si metroul care m-a adus la universitate. Stiam eu asa in mare unde e Sala Palatului dar m-am hotarat sa urmaresc niste persoane trecute de 60 de ani pe care le banuiam ca merg in aceeasi directie. Instinctul nu m-a inselat si iata-ma ajunsa la vestita sala. Fitze peste fitze, camere de la toate televiziunile de zici ca venise papa Benedict nu alta.

Intru, ma pozitionez in sectorul L, randul 9, locul 10 si astept sa vad cum se umple sala. Nexam!!! Ma uitam de sus si mi-aduceam aminte de profa de desen dintr-a 6a care ne zicea sa nu incarcam o parte a plansei ca o sa cada cand o agatam in cui. Aici toata lumea umpluse partea dreapta a salii si pe stanga cateva scaunele ocupate. Sus la mine eram singura pe rand, in fata mea 3 tipe( dintre care una semana cu o penala din Calarasi si de nu m-am holbat la ea toata seara...) cu 2 tipi plini de figuri cu totii, iar in dreapta lor 3 babe langa care se asezasera unii de la Kanal D.

Luminile se sting si apare Octavian Ursulescu care isi tine micul lui discurs introducand formatia din deschiderea lu' tanti Gloria. Era vorba de unii care cantau soft jazz condusi de un saxofonist de origine romana stabilit in Germania - Flavius nush cum a.k.a Sax Man. Anyway...tipii bunuti asa, mergeau. Aveau si 3 back up singers dintre care una, Ramona Nera, a si prestat o melodie mai vesela in speranta ca romanul va 'ridica manutele sus' . That's so cute ...but it's WROOONG!!! Lumea vroia vedeta disco pentru care platisera intre 70-200 ron. Li se termina la astia programul si Ursulescu o invita in scena pe Gloria, nu inainte de a-i mentiona intreaga cariera si de a stalci numele tuturor cantecelor ei de genu : Just no 'ozer' day, Reach out, i'll be 'zer' etc.

In aplauzele pline de speranta ale publicului intra pe scena gratioasa cantareata (necheala de altfel) imbracata intr-un costum turcoaz cu o vestuta plina de sclipici 70's style si isi incepe recitalul. Moaaaama ...sa mor daca am mai vazut vreodata un casalot esuat turcoaz care sa se agite in halul ala. Incepusem sa ma rog pentru melodii mai lente sa nu se mai cutremure cladirea. Mai rau, la faze in care-si incuraja publicul sa-i imite miscarile prin care se aplauda singura, mi-aduceam aminte de Billy Blanks in DVD-ul ala cu TAE BO in care zicea :' ca fluturasii fetelor, ca fluturasii'. Dupa vreo doua melodii mai saltarete incepuse sa gafaie si a dat-o pe dastea slow in care ni se predica cuvantul Domnului si prin care cica noi urma sa fim iluminati.

Dupa primele melodii mi-am dat seama de calitatea spectacolului si am inceput sa studiez reactiile oamenilor din sala. Jur ca-mi venea sa-i crap capul cameramanului de la Kanal D care statea cu lumina orbitoare in fata mea si incerca sa surprinda pe caseta entuziasmul celor doojde insi de la etajul unde ma aflam eu. Fufelor din fata mea atat le-a trebuit. Cum simteau lumina pe ele se ridicau de pe scaun urland si dansand lasciv (chiar daca mesajul cantecelor era Praise the Lord). Niste babe din spatele meu se agitau si ele miscand din umeri si din picioare. Dar asta nu a fost nimic pana cand o sexagenara de pe randul din fata a inceput sa simta fiorul melodiilor. Subit, si-a aruncat boleroul ce-i ascundea pieile lasate, si a inceput un fel de dans electro. Prin electro va rog sa intelegeti 220, continuand printr-o zbatere a mainilor pe un ritm inteles doar de ea. Cred ca era confuzata si nu stia dupa ce instrument sa se miste. Oricum a fost un melange de tobe, saxofon si clape banuiesc.

Spectacolul s-a incheiat logic pe un 'I will survive' singura melodie pe care chiar s-a dansat. Spectatorii au fost oarecum apatici in rest chemand-o la un bis lesinat si astfel chinul s-a incheiat.

Personal m-am simtit ca intr-un restaurant, hai sa zic de lux, unde una a venit si a cantat printre mese pe un fel de cafe concert. Acest spectacol merita vazut exact asa cum l-am vazut eu : PE GRATIS.

Ma plimbam pe Calea Victoriei admirand peretii cladirilor vechi de pe acolo si am gasit urmatoarea imagine care m-a facut sa ma holbez la graffittiul ala din toate pozitiile doar doar m-oi prinde si eu despre ce e vorba:




Am ajuns acasa uitand de incident si peste vreo saptamana am cautat accidental ceva pe net despre surrealism, doar ca sa ajung Wikipedia si sa descopar imaginea asta ca apartinand lui Rene Magritte. Explicatia era una logica de altfel: aceasta nu este o pipa, este imaginea unei pipe. Eram si eu fericita ca in sfarsit il intelesesem pe cel care desenase si ii explic cuiva pe net care mi-a distrus momentul spunandu-mi ca el stia...anyway...Continuand surfingul am gasit o imagine din Un chien andalou filmul facut de Bunuel si Dali care m-a facut sa caut filmul.

Dap...a fost ...hmm...cum sa zic...fara o continuitate si plin de simboluri care mai de care umpland ecranul timp de 15 minute. Ce mi-a placut oarecum, tinand cont si de anii in care s-a filmat, a fost imaginea de inceput cand un barbat isi ascute un brici pe care il duce in dreptul ochiului femeii asteia si ...se face trecerea la o luna prin fata careia trece un norisor subtire in aceeasi directie ca si a briciului...pe urma vedem un ochi taiat sub orbita. Cica barbierul ar fi fost jucat chiar de Bunuel. Acesta ar fi explicat la vremea lansarii filmului ca ochiul ar fi fost unul luat de la o vaca si pus in locul ochiului unei actrite, careia ii lipsea organul vizual. S-au facut ceva analize pe film si s-a ajuns la concluzia ca totusi este un ochi de vaca, intr-o orbita de vaca. Bine ca nu l-au lansat la Bollywood, ca se ducea tot simbolismul si suprarealismul lui Dali si a lui Bunuel pe apa Gangelui.

Este imposibil de vorbit despre o intriga...exista un cumul de imagini care incearca sa transmita tot felul de idei weird. Filmul incepe cu ...once upon a time si trece la '8 ani mai tarziu' . E o relatie ciudata intre o tipa si un tip. La un moment dat unul vine s-o omoare pe tipa in casa ei, avand furnici pe palma la propriu. Citeam acolo pe wiki ca asta vine de la expresia francezilor de 'a avea furnici in palma' - atunci cand vrei sa-l treci in nefiinta pe aproapele tau. Noah...si la un moment dat aia doi se uita pe fereastra si o vad pe una oarba aparent care statea pe strada si impungea cu bastonul o mana taiata, asta pana sa fie si ea calcata de o masina ulterior. Dupa aia vine faza interesanta cand un tip o alearga pe aia in casa, avand legate de spate tablitele cu cele 10 porunci si un pian cu 2 preoti vii( dintre care unu e Dali) si un magar lesinat on top of it all. Am citit niste interpretari care vorbesc despre scena asta ca despre o alegorie a omului ce are de tras ca sa ajunga in varf si este oprimat de societate si de reguli. Filmul de termina cu o aparenta reconciliere a cuplului, dar pe urma sunt aratati ingropati in nisip si ajungi iar sa te intrebi la ce te-ai uitat timp de 15 minute.

Erau tot felu de critici pe IMDB si pe Rotten Tomatoes care ziceau ca filmul are origini freudiene, anticlerice,antiburgheze... am gasit o declaratie apartinand chiar lui Bunuel si Dali care comentau ca atunci cand au scris scenariul au incercat ca "nici o idee care ar putea duce la o explicatie logica a filmului nu va fi lasata".

Deci..filmuletul e ciudat dar cred ca merita vazut de cei care sunt interesati de cinematografie in general pentru a analiza inceputurile unui alt gen de creatii si, de catre cei care n-au ce face 15 minute si vor sa ramana cu o spranceana ridicata la final. Daca nu ati inteles nimic din postul asta pana acum, incercati sa vedeti filmul.....

iluzii or not...

Stiu...toata lumea l-a vazut deja, dar eu am ramas foarte impresionata aseara cand m-am uitat la The Illusionist. Poate e deja plictisitor pentru unii sa vorbesc despre last year's movies but hey...oldies but goldies.

Filmul pare sa fie unul circular incepand cu arestarea lui Eisenheim, iluzionistul jucat de Edward Norton, din ordinul printului de Austria. Motivul ni se dezvaluie nu inainte ca Neil Burger (regizorul) sa implice the flashback technique si sa ne aduca la curent cu cele intamplate. Astfel, aflam despre Eduard Abramovich, fiul unui tamplar, care se intalneste in copilaria lui cu un magician nomad de la care afla secretele meseriei. Cum totul nu putea fi simplu in viata lui, asa apare FEMEIA care-i strica linistea- Ducesa Sophie (Jessica Biel). Incepe un love story infantil cu declaratii si schimburi de obiecte sentimentale gen lantisor cu poza lui. Din cauza diferentei de clasa, in mod logic, ei sunt despartiti chiar in momentul cand stateau in ascunzatoarea lor si ea il implora sa ii faca sa dispara subit cu ajutorul magiei. El pleaca prin orient si isi cultiva talentul si reapare ca un mare Houdini care uimeste pe toata lumea, culmea chiar in orasul unde era si Sophie pe cale sa se marite cu printul .

In ceea ce priveste numerele lui de magie, clar ca ramai tut la faza cu orange tree si la fluturasii aia ce tin de batistutza. Reactia tipica de How did he do it apare pe buzele tuturor, inclusiv ale printului jucat de Rufus Sewell park (cute name Rufus asta... :D ) . Apare gelozia intre cei doi barbati. Aceasta il face pe print sa apeleze la chief inspector Uhl (Paul Giamatti) cu doleanta sa-i faca felul cu toate metodele posibile si sa-l indeparteze pe Eisenheim de Sophie intrucat dorea o lovitura de stat prin care sa-l dea jos pe tasu' de la putere si avea nevoie de un mariaj cu Sophie in a-i stabiliza o legatura cu Ungaria. Iluzionistul isi cam bate joc de print la o serata organizata de el unde face un numar legat de Excalibur folosindu-se de sabia lui, lucru ce il scoate si mai tare din minti.

In tot acest timp suntem lasati sa credem ca printul e un animal, o bruta care isi bate prietenele si ca daca ar ajunge cu Sophie am incepe toti sa avem lacrimi mijind in coltul ochiului drept. Dramatismul atinge cote maxime cand imediat dupa ce ducesa il ameninta pe print ca nu se va marita cu el, ea e gasita lata in rau cu niste rubine pe ea. De aici in colo incepe filmul cu adevarat. Te implici asa tare in scenariu ca deja crezi ca suprarealismul lu' Bunuel e un nimic fata de ce vezi acolo.

Burger a fost super inteligent in crearea plotului si ne induce in eroare pana la ultima faza din film cand te uiti cu o fata de tamp la monitor si te simti pacalit dar si fericit. O alta faza, care m-a impresionat si m-a facut sa ma apropii mai tare de film, a fost coloana sonora facuta de Phillip Glass si care a coincis (cel putin la faza cu orange tree-ul) cu cea din The Hours (filmul meu preferat de altfel :D ).

Pe scurt, The Illusionist merita vazut pentru acele twist of plot care te fac sa te gandesti la ce e real si ce nu. One may dream...

Blues pentru tata

Am fost la Tnb la spectacolul mult asteptat doar ca sa vad ca nu il prezenta Catalin Stefanescu cum scria pe afisul initial. El se ocupa de gala premiilor Gopo si ulterior iesind din sala am observat si printuri fara numele lui pe ele...eh...another time...Spectacolul ar fi trebuit sa fie despre Blues dedicat Father Figure-ului pentru ca nu exista nici o sarbatoare pentru el si poate dintr-o continuare a campaniei Bergenbier s-a luat decizia k titlul sa-l cinsteasca pe 'tata'.

Am ajuns in sala si am observat destul de multi oameni in varsta care pun pariu ca se asteptau sa asculte ceva genu Billie Holiday, Ella Fitzgerald etc. Spre surprinderea lor, spectacolul s-a transformat din blues in rock. A inceput initial Mihai Godoroja and The Blue Spirits care a incercat sa incalzeasca o sala mult prea mare pentru blues a teatrului national. Din cauza publicului din loja majoritar sexagenar nu se putea face nici un fel de sing along sau mai stiu eu ce "ridicati manutele sus". De remarcat aici tanarul chitarist extraordinar Florin Giuglea care a 'rupt' . Marciano la muzicuta a fost antrenant dar cam atat.



Dupa acestia au venit Timpuri noi. Aici s-a produs socul pentru batraneii din sala. Pareau un pic incomodati la versurile 'Tanta, tanta mi-ai trezit speranta' dar au fost si cazuri (ca femeia de langa mine) care dadea din cap fericita si fredona. Artanu a fost cool dar s-a cam enervat ca sonorizarea nu era cea asteptata si mai dadea cu microfonul de pamant cand nu iesea ceva cum trebuie. Una peste alta au avut un show destul de tare.



Next...Florian Pittis... toata lumea ropote de aplauze...cardiacii incepeau sa simta pulsuri regulate ale inimii...Pe mine personal m-a dezamagit. A recitat 2 poezii si a cantat 3 cantece, si-a luat palaria de cowboy si a iesit de pe scena...I mean...what was that???



Momentul care m-a facut pe mine sa rad la un mare nivel a fost marele balerin Mihai Babuska (incerc sa fac ceva sa evit cacofonia) care a dansat cu Corina Dumitrescu ceva ce s-a vrut metafora iubirii initial neimpartasite si terminate pasional. Blah Blah...si ca sa intelegeti de ce nu am apreciat efortul artistic trebuie sa-l vedeti pe el intr-un alt spectacol cei drept dar poza cred ca e destul de edificatoare.


Urmatoarea interventie a fost un pic surprinzatoare dar de efect: Godoroja voce, si chitaristii de la Timpuri noi. Au ajuns sa cante Cocaine si Got my mojo workin' iar Dan Iliescu a fost suuper cu un solo de chitara a la Clapton pe Cocaine (bine...nu la nivelul lui Eric dar oricum:D ).



Deja studentimea din sala incepuse sa urle "sa vina tata Cristi" cand apare Irisul pe scena and they kicked ass! :D Au cantat 5 cantece de la Led Zeppelin si 2 de la ei terminand normal pe Floare de iris. Uitasem cat de mult imi place You shook me de la Zeppelin si am cantat-o cu placere. Au mentionat si faptul ca anul asta se fac 30 de ani de Iris si vor avea spectacol...I'm definetely there.


Cam asta a fost spectacolul...ma asteptam cred ca la mai mult... oricum cred ca blues-ul trebuie ascultat in locuri ca Big Mamou sau ceva intim si nu o sala mare dar macar pentru felul in care au cantat Timpuri noi si Iris si tot a meritat ...Guess Blues is the old rock...Uff si Catalin sa stii ca eu tot te astept..........

Inel Inel de Aur

A inceput un 2007 care aduce noi productii cinematografice romanesti. Ticalosii, filmul lui Serban Marinescu, a acaparat media si parca auzi un ton grav ca al celui ce prezinta 20th Century Fox - la noi probabil ar fi Cotimanis- cum descrie afectat coruptia la nivel inalt din Romania. Marketing la greu, propriul site si o lista de actori cunoscuti...poate chiar prea cunoscuti ca sa fie atatia pe m2. Buun... am fost la cinema chiar pe data lansarii lui si nu am asteptat sa il iau de pe net. Nu stiu cat a fost asta o idee stralucita intrucat am cam inghetat in sala de la Glendale Studio. Initial credeam ca o sa merite cautarea mea disperata (printr-un trafic ucigator al merishorului nostru) a cinematografului a carui adresa nu o stiam exact. Dar cum ziceam...initial...

O data intrata am observat multimea de spectatori formata din 2 cupluri asezate mai prin spatele unei sali destul de mici dar eh...mi-e sa nu par ca doar Multiplex-ul imi satisface confortul unui cinema la standarde inalte :D. Am fost multumita de faptul ca filmul chiar a inceput la ora 6 exact ca in program, dar la afluenta de clienti banuiesc ca nu aveau pe cine astepta. Cu unele mici probleme la sonorizare care au fost reparate pe parcurs am urmarit filmul incercand sa intru in starea care sa ma faca sa inteleg referintele la scena politica actuala. Si culmea ..nu a fost prea greu...chiar mult prea evidente unele conexiuni spre exemplu: Visan il joaca pe Dandu Patricianu...hmm who could that be ???!!! I-am vazut pe Stefan Iordache si pe fostul senator al melcilor jucand un scenariu care se voia a pastra ambiguitatea specifica secretelor politice. Cum de obicei te astepti atunci cand vezi un actor cunoscut sa il consideri cel principal in jurul caruia se invarte totul, aici ramai un pic confuzat/a cand observi la fiecare miscare de cadru un actor al carui nume chiar il stii. Cel mai ciudat a fost cand l-am vazut pe Mitica Popescu in rol de omul care duce tava in restaurantul cu referinta la Golden Blitz.

Mi-am adus aminte de Secret Squirl si ascultam dialogul cica inspirat din cartea lui Dinu Sararu -Ciocoii noi cu Bodyguard care sincer m-a lasat rece (el si cancerul din sala din cauza caruia am inchis fermoarul la geaca) si chiar in ceata ajungand sa ma intreb la ce m-am uitat pana atunci. Sunt multe scene care se vor a fi prea cu subintelesuri si ajung sa isi piarda valoarea. Dar momentul in care mi-am dat seama ca filmul chiar nu are nici un scrupul a fost cand l-am regasit pe vesnicul, neobositul, imposibil de oprit chiar si de CNA- Dan Diaconescu jucand pe cine altcineva daca nu pe el insusi .

Finalul filmului se dorea o fi o metafora a ingroparii evenimentelor din '89 dar nu cred ca a iesit decat o proasta relatare a lui Diaconescu ca reporter de la fata locului (cimitirul Glina) a unei pomeni organizate de Didi Sfiosu(Iordache) care isi atarna plin de intelepciune si resemnare o bentita pe care a purtat-o tot timpul filmului, la fel, fara un scop bine precizat.

Trebuie totusi sa remarc o parte buna a filmului:coloana sonora. Am putut sa-l aud pe Marius Mihalache la tambal (as i said yesterday- my soft spot ) si pe Nelu Ploiesteanu cu taraful lui. Impresiile mele despre film au fost oarecum recompensate de melodia Inel Inel de Aur, una din preferatele mele (e adevarat in varianta lui Faramita Lambru) din cadrul acestui gen.

Daca tineti neaparat sa vedeti filmul asigurati-va macar ca atmosfera din cinema e una placuta si poate n-ar fi rau sa mergeti cu perechea ca sa reusiti sa treceti mai bine peste momentele in care simtiti ca nu intelegeti nimic din ce s-a derulat pe marele ecran.

The end ! Gingerdae is out @!!!

atzipishi in nirvana???

hmm...ma gandeam daca sa incep asa brusc cu supararile mele de studenta in cautare de Bucuresti sau sa ma si prezint un pic. Cedez bunelor maniere asa ca...let's get it over with...Ce sa zic despre mine ...un asl :D -> 19/f/cl toata lumea imi zice cl=cluj...ei bine din pacate nu cl= calarasi ...oras mic prin sud ( daca inca sunteti nedumeriti pe unde se afla am pus sagetute ajutatoare) unde toata lumea saluta pe toata lumea pe strada si se cunoaste arborele genealogic al fiecaruia ...E deajuns sa spui numele X si deja sar nush cati pe tine sa-ti dea detalii despre respectivul cu o analiza a activitatilor de la nastere pana in prezent cu o acuratete mai mare ca a celor din SRI. Aa si sa nu uitam picanteriile de mahala cu faptele penibile ale individului pe care toti le adora si le asculta cu urechile ciulite...Barfa de provincie... Eu am asteptat cam tot liceul sa ajung a12a si sa plec la facultate la Bucuresti (acest small apple ai carui samburi ii cam simt acum) si sa ajung undeva unde lumea nu mai rade cand zic ca imi place muzica populara pe langa jazz si blues si mai ascult si o Gabi Lunca pentru relaxare. Acum gata...sunt aici ...la ase ...e frumos ...imi place la facultate...ma distreaza chiar sa aud rautatile celor din poli la adresa economistilor. Si...what could a girl like me do in the big city? sa ia un b24fun si sa bifeze cat mai multe locuri unde se canta bine sau unde se pune in scena ceva nou.

Si asa ajung la supararea mea de azi...Vin de la TNB unde am vazut Burghezul Gentilom. Am fost saptamana trecuta sa iau bilete cu 5,2 ron si am vazut o lista de actori impresionanta. Cu Rebengiuc, Maia Morgenstern, Bleont si Marius Manole pe afis am zis gata...prima piesa pe care o vad anul asta va fi asta...scria mai jos 'dupa Moliere' am zis ' si mai bine' ...WRONG...Am primit niste locuri de unde vedeam jumatate de scena si restul reflectoarele in toata splendoarea lor..cu tot cu caldura degajata de ele care imi distorsiona vederea facandu-ma sa ma intreb daca fata lu' Morgana e aproape. Se aude in sala tanti care zice sa ne inchidem telefoanele mobile si sa ne ocupam locurile ( nu neaparat in aceasta ordine) si se face intuneric.Tantana!!??? Mi s-a adeverit din nou principiul ca ce incepe prost se termina si mai prost Am ramas oripilata de un spectacol tipic hollywoodian cu decoruri flamboyant si cu o tema muult prea adaptata ca sa ma faca sa gust genul. Daca poti sa treci cu vederea corpul de balet in coregrafia lui Mazilu cu niste chestii pe cap in forma de caracatita, sepie, cap de peste care se metamorfozeaza subit in actul 2 in supusii sultanului din Tampenistan cu ceva asemanari cu ciclopii care voiau sa-l pape pe Hercule (the arcade game :D ) , cu siguranta nu poti sa ramai 'nesimtitor si rece' la jocul actorilor. Personal nu inteleg de ce un actor asa mare ca Rebengiuc a acceptat sa joace in asa ceva. Sau...hmm...bani?..probabil...oricum singurii pe care pot sa ii trec la categoria ASA DA au fost Bleont,Maria Buza si taraful care ii canta lu Rebengiuc cu urmatoarele comentarii :D. Bleont avea un rol de cunoscator in ale artelor martiale care desi secundar cred ca a fost cea mai aplaudata prezenta. Tot de la el am retinut si fraza cu 'atzipishi in nirvana' care recunosc ca a reprezentat unul din putinele momente in care am ras in timpul spectacolului. Maria Buza avea rol de menajera dar l-a jucat foarte bine si am si auzit-o cantand putin. Taraful a fost foarte tare...my soft spot e tambalul care a lipsit de pe scena si s-a simtit dar asta o zic asa ca un uoff al meu ca nu mai merg la dansuri populare :D De mentionat si Marius Manole la care nu pot sa fiu chiar obiectiva pentru ca am inca in minte prestatia lui din Visul unei nopti de vara unde chiar mi-a placut de el. In seara asta nu tineam neaparat sa-l vad in lenjeria intima si intr-o dispozitie cam fericita ca sa zic asa dar eh...e arta :D...Aaa ...si era sa uit...Un alt lucru foarte enervant a fost faptul ca Maia Morgenstern nu s-a prezentat, rolul ei fiind jucat de o tipa al carui nume nu il stiu si nici nu cred ca il voi stii vreodata :D

Oricum...poate ca asta merit ca iau bilete cu reducere pentru studenti dar nu ma las asa usor de evenimentele merishorului nostru. Urmatorul pe lista este Blues pentru tata si acolo sper sa nu ma dezamageasca Cata (Catalin Stefanescu dar eh...ne stim de mult :D )

Gata...asta a fost tot pentru primul entry in blogosfera ...ma retrag pe un Anii mei si Tineretea a lui Gabi Lunca...Gingerdae is out@!!