Din sudoarea fruntii...

My first paycheck!!!...cheltuit in mare parte pe haine, mancare si logic cercei dar cum am vrut sa am ceva care sa-mi aduca aminte de primul salariu l-am achizitionat pe Rupert (botezat asa pentru ca mi se pare ca arata British):

Isn't it the cutest thing ever? ;)) Nu vroiam ceva prea fancy schmancy caci imi ajunge el... pot sa ascult muzica, radio,sa ma uit la filme, poze si sa inregistrez. Me glad :)

Ferestre

Cica in vacanta...n-am muncit atat de intens cred ca nici in sesiune...but...what a girl's gotta do to earn an honest living...traduc chestii pentru lume...e asa frumos sa vezi disperarea studentilor in ani terminali care iti explica gravitatea problemei lor si faptul ca au nevoie de lucrarea de dizertatie in 3 zile altfel secretara de la facultate nici nu se mai uita la ei...

Si totusi de cand am luat vacanta oficial, eu nu am mai iesit din casa(excluzand Noaptea Devoratorilor de Publicitate de vineri). Am ajuns ca in Ferestrele lui Leif Panduro sa cunosc toti vecinii din fata blocului meu care nu fac nimic toata ziua decat sa stea pe geam si sa se holbeze in apartamentele altor oameni. Astfel, in blocul de vis-a-vis,la etajul doi, se afla un om de vreo 60 de ani care este permanent pe geam fumand sau, in putinele momente cand isi paraseste postul, vine si sta de vorba cu vecinii de la mine de la bloc dand impresia unei stari de ebrietate destul de avansata. Cel mai enervant este momentul cand il intalnesti pe jos si se asteapta sa fie salutat, facand niste comentarii odioase in caz contrar, comentarii pe care le primesc de fiecare data pentru ca pur si simplu nu pot sa-i urez sa aiba o zi buna.:) O crede ca exista deja o legatura intre mine si el, la ideea ca de cand m-am mutat aici cunoaste tot ce gatesc sau modific prin bucatarie.

Moving on..la etajul 3 in acelasi bloc...eh..aici este mai grav...este vorba de o femeie supraponderala tot cam de 60 de ani care sta goala la fereastra...dap...u've read me right...goala...and i mean it...Cineva ar trebui sa-i spuna ca in ciuda faptului ca cei care merg pe jos nu o remarca, noi cei din blocul vecin avem ocazia de a o admira in toata 'splendoarea' ei, in fiecare zi. Si chiar in fiecare zi...devine stresant... din cand in cand isi mai aseaza o perdeluta in fata ei dar nu pentru a se acoperi ci cred ca din simplul motiv ca este jenata de pervaz si incearca sa indeparteze sursa de disconfort.

Vecinii din blocul meu se aduna la spart seminte si comentat lumea care trece pe langa ei. Oricum ei sunt inofensivi. Mai rau este cand se insereaza si ies baietzashii de cartier cu pretentii de tipi cool care isi dau mobilele la maxim sa rasune manelele, in timp ce ei au conversatii elevate despre ce combinatii vor sa faca pentru a scoate bani. Cei care au scutere se vantura cu ele falnici dand ture de bloc si scotand sunete asurzitoare...sort of mating ritual...

Toata agitatia se termina abia pe la ora 2AM cand intra si ei in casele lor. Si dupa aia...liniste...chiar liniste...dar doar pana pe la 6 cand totul o ia de la capat. Si totusi dupa 8 luni de stat in Berceni cred ca tot aici voi ramane si in urmatorul an...cine stie cine se mai muta?!

Ms. Hippo in Aqua colors

Saptamana trecuta am ramas surprinsa sa descopar un mail in bulk de la 24fun care ma anunta ca am castigat o invitatie de o persoana la concertul Gloria Gaynor ce va avea loc pe 13 mai. Dupa ce am ras ca tuta cu pofta vreo 20 de minute in fata monitorului, (timp in care incercam sa-mi aduc aminte la ce intrebare raspunsesem de meritam o asemenea onoare :D ), am constientizat ca voi intra si eu pentru prima oara in Sala Palatului.

Buuun..timpul trecu si 13 mai se facu :D. Citesc pe invitatie ca trebuie sa ajung pana in ora 20.00 altfel nu mai puteam intra in sala. La ora 19,00, dupa ce am probat mai multe tinute retro ca sa fiu in atmosfera concertului, am iesit din casa. Alerg catre statia de autobuz, 381 nicaieri. Stau vreo 10 minute si apare un troleu in care m-am urcat cu gandul sa cobor la o gura de metrou. Ajung la metrou si logic ca acesta de abia plecase iar ceasul era si 25. Dupa vreo 8 minute de parcurs in sus si in jos peronul, apare voios si metroul care m-a adus la universitate. Stiam eu asa in mare unde e Sala Palatului dar m-am hotarat sa urmaresc niste persoane trecute de 60 de ani pe care le banuiam ca merg in aceeasi directie. Instinctul nu m-a inselat si iata-ma ajunsa la vestita sala. Fitze peste fitze, camere de la toate televiziunile de zici ca venise papa Benedict nu alta.

Intru, ma pozitionez in sectorul L, randul 9, locul 10 si astept sa vad cum se umple sala. Nexam!!! Ma uitam de sus si mi-aduceam aminte de profa de desen dintr-a 6a care ne zicea sa nu incarcam o parte a plansei ca o sa cada cand o agatam in cui. Aici toata lumea umpluse partea dreapta a salii si pe stanga cateva scaunele ocupate. Sus la mine eram singura pe rand, in fata mea 3 tipe( dintre care una semana cu o penala din Calarasi si de nu m-am holbat la ea toata seara...) cu 2 tipi plini de figuri cu totii, iar in dreapta lor 3 babe langa care se asezasera unii de la Kanal D.

Luminile se sting si apare Octavian Ursulescu care isi tine micul lui discurs introducand formatia din deschiderea lu' tanti Gloria. Era vorba de unii care cantau soft jazz condusi de un saxofonist de origine romana stabilit in Germania - Flavius nush cum a.k.a Sax Man. Anyway...tipii bunuti asa, mergeau. Aveau si 3 back up singers dintre care una, Ramona Nera, a si prestat o melodie mai vesela in speranta ca romanul va 'ridica manutele sus' . That's so cute ...but it's WROOONG!!! Lumea vroia vedeta disco pentru care platisera intre 70-200 ron. Li se termina la astia programul si Ursulescu o invita in scena pe Gloria, nu inainte de a-i mentiona intreaga cariera si de a stalci numele tuturor cantecelor ei de genu : Just no 'ozer' day, Reach out, i'll be 'zer' etc.

In aplauzele pline de speranta ale publicului intra pe scena gratioasa cantareata (necheala de altfel) imbracata intr-un costum turcoaz cu o vestuta plina de sclipici 70's style si isi incepe recitalul. Moaaaama ...sa mor daca am mai vazut vreodata un casalot esuat turcoaz care sa se agite in halul ala. Incepusem sa ma rog pentru melodii mai lente sa nu se mai cutremure cladirea. Mai rau, la faze in care-si incuraja publicul sa-i imite miscarile prin care se aplauda singura, mi-aduceam aminte de Billy Blanks in DVD-ul ala cu TAE BO in care zicea :' ca fluturasii fetelor, ca fluturasii'. Dupa vreo doua melodii mai saltarete incepuse sa gafaie si a dat-o pe dastea slow in care ni se predica cuvantul Domnului si prin care cica noi urma sa fim iluminati.

Dupa primele melodii mi-am dat seama de calitatea spectacolului si am inceput sa studiez reactiile oamenilor din sala. Jur ca-mi venea sa-i crap capul cameramanului de la Kanal D care statea cu lumina orbitoare in fata mea si incerca sa surprinda pe caseta entuziasmul celor doojde insi de la etajul unde ma aflam eu. Fufelor din fata mea atat le-a trebuit. Cum simteau lumina pe ele se ridicau de pe scaun urland si dansand lasciv (chiar daca mesajul cantecelor era Praise the Lord). Niste babe din spatele meu se agitau si ele miscand din umeri si din picioare. Dar asta nu a fost nimic pana cand o sexagenara de pe randul din fata a inceput sa simta fiorul melodiilor. Subit, si-a aruncat boleroul ce-i ascundea pieile lasate, si a inceput un fel de dans electro. Prin electro va rog sa intelegeti 220, continuand printr-o zbatere a mainilor pe un ritm inteles doar de ea. Cred ca era confuzata si nu stia dupa ce instrument sa se miste. Oricum a fost un melange de tobe, saxofon si clape banuiesc.

Spectacolul s-a incheiat logic pe un 'I will survive' singura melodie pe care chiar s-a dansat. Spectatorii au fost oarecum apatici in rest chemand-o la un bis lesinat si astfel chinul s-a incheiat.

Personal m-am simtit ca intr-un restaurant, hai sa zic de lux, unde una a venit si a cantat printre mese pe un fel de cafe concert. Acest spectacol merita vazut exact asa cum l-am vazut eu : PE GRATIS.