Field trip

Breakthrough no 1...dupa zile in care m-am plictisit acasa, am avut o iesire prin podisul Dobrogei care s-a concretizat cu vizitarea manastirii si pesterii Sfantului Andrei si complexului de la Dervent. Este uimitor (ca sa nu zic rusinos) cum dupa ani de locuit relativ aproape de zona, am vazut toata tara mai putin partea asta. Traseul a inceput prin satele de langa Calarasi care duc la autostrada spre Constanta...acolo se face la stanga un drum catre Cochirleni si incepe soseaua proasta si peisajul frumos acompaniat de capre si vaci care iti stau in drum.

Podisul este intr-adevar impresionant acoperit de multe vitze tinere plantate cu fonduri SAPARD. Dunarea se zbenguie si ea cand pe stanga cand pe dreapta. Se pot observa cu usurinta oameni cu undite langa semne de 'pescuitul si scaldatul interzis'. Casele sunt in paragina iar satele par parasite si uitate de lume. Mai vezi animalele care animeaza atmosfera cu cate un cioban obosit, plictisit si batut de soare care le mana anevoios, uitandu-se lung catre masinile ce mai trec din cand in cand pe langa el. Daca nu te enervezi pe vaca sau capra care ti se aseaza in mijlocul drumului si isi goneste linistita mustele de pe spate, sigur te va scoate din sarite drumul pietruit pe o portiune de cativa km buni in urma caruia nu mai ai sperante de a avea cauciucuri intregi.

Totusi, merita din plin facut drumul pentru peisajele si manastirile de care mentionam. Prima, pe langa localitatea Ion Corvin, este Sfantul Andrei. Cum am ajuns in complex am vazut masini sosite inclusiv din Maramures si biserica plina de enoriasi piosi care ascultau slujba de duminica. Biserica are o pictura interioara foarte frumoasa (desi trebuie sa recunosc ca mi s-a parut ca Sfanta Elena semana cu un barbat). Dar ceea ce m-a facut sa am un moment a la Ne-Yo-> made the hairs on my back stand up, a fost corul bisericesc si preotii. Nu am mai asistat de mult la o slujba la care sa-mi faca placere sa ascult cu adevarat ceea ce se canta si la care preotii sa aiba voci uimitoare inclusiv predici quite enlightening if i may say so.

Punctul de atractie era in mod logic reprezentat de Pestera Sfantului Andrei, propovaduitorul crestinismului in Scythia Minor. Din documente istorice s-a constatat ca apostolul a venit in zona cam prin 60 d. Hr. si s-a oprit cu ucenicii sai intr-o pesteră aflata la marginea unei paduri. Acum din pacate e umpluta de icoane cam kitchoase si de un loc amenajat pentru aprinderea lumanarilor. I-au construit o prelungire a pesterii ca un fel de turnulet al carui scop nu l-am identificat. Ceea ce am observat era ca razele soarelui intrate prin ferestrele sale se vedeau foarte interesant intersectandu-se intr-un punct.

Dupa ce am plecat am avut posibilitatea de a conduce cativa km pana la soseaua principala. Pentru prima data tatal meu nu s-a crizat cu mine la volan (breakthrough no 2). Cu concluzia ca exista o sansa si pentru mine pe soselele patriei, s-a urcat el la volan si am pornit catre Dervent. Am trecut prin Baneasa..orasel despre care eu stiam doar ca bunicul meu(sofer de meserie) avusese un accident destul de urat cu rasturnare de masina and all...saracacios si darapanat cu multi bulgari care improvizasera un bazar ambulant. Nah...si la Dervent tot puhoi de lume desi se terminase slujba. Nu m-a impresionat asa ca Sf Andrei, desi am auzit ca ar fi mai cautata pentru leac. Exista o gradinita frumoasa care continea o amfora uriasa pe care scria 'aghiazma care se bea pe nemancate' si care era goala. People must have been thirsty. Am intrat in biserica...mi s-a parut extrem de mica...mai ales pentru cati oameni mishunau pe acolo...dar am vazut ca erau in constructii cu alta. Aici agitatia era cam pe sfarsite inauntru, dar incepea afara la standul de lumanari, iconite si obiecte lucitoare aurii si fosforescente care aveau priza la public fie el roman sau bulgar.

Si am plecat spre bac-ul care ne-a readus in mareata metropola calaraseana. A fost interesanta excursia si macar acum sunt cu mintea impacata ca am vizitat imprejurimile. Cu tot drumul care ar merita reparat, locurile chiar sunt frumoase si partea dobrogeana din mine a avut oarece tresariri. :)